Motto: „Sine ira et studio”
(lat. „Fără ură şi părtinire”)
Ca să iasă basma curată, pescuitorii în ape tulburi s-au lansat într-o campanie de minciuni, de terfeliri şi înjurături la adresa celor care nu s-au lăsat intimidaţi de agresivitatea verbală şi fizică a mitingiştilor paşnici, evident (cu acest gând au plecat de acasă, dar l-au părăsit pe drum), au ripostat, dar şi-au aprins paie-n cap, lumea bună e cu ochii pe ei, sunt scoşi vinovaţi, vai de mama lor, că a intrat pe fir Procuratura Militară. Cei care au ripostat pentru a salva democraţia şi statul de drept (ca să-i copiem pe cei care ştiu tot şi ceva pe deasupra), jandarmeria, adică ţapul ispăşitor, a fost condamnată de la cel mai înalt nivel, de la Sibiu (e mai sus decât Bucureştii), ba chiar a ajuns material didactic pentru televiziunile de la noi şi de pe la alţii care, aşa cum am spus mereu, nu mai pot de grija noastră, se agită şi ei aşa cum le spun agitatorii noştri. Cei care se fac că nu înţeleg rostul jandarmeriei într-un stat democratic şi-i apără pe protestatarii paşnici, buni ca pâinea caldă, şi cuminţi ca nişte copii mari, să le spunem că jandarmeria a fost creată pentru apărarea ordinii de drept, a vieţii şi averii cetăţenilor, în faţa atacurilor venite din partea oricărui agresor şi atentator, un organism care îngrădeşte şi reprimă prin forţă, cu mijloacele din dotare, orice încercare de încălcare a ordinii stabilite. Cum adică, în faţa agresiunilor evidente ale unei mulţimi turbate, cu huligani şi bătăuşi, jandarmul trebuie să îndure lovituri, înjurături, invective fel de fel, să rămână impasibil la toate, chiar când se atacă clădirea guvernului? Jandarmeria noastră n-a acţionat altfel faţă de jandarmeria din SUA, Franţa, Germania, Anglia, Spania şi Italia, în situaţii similare. Încă nu am auzit de un preşedinte de ţară că face apel la Procurorul General (Augustin Lazăr, în cazul nostru) ca să cerceteze atitudinea şi comportamentul jandarmeriei din ţara sa. Un miting fără cap şi coadă, dezlânat, lipsit de coerenţă, de un slogan cuprinzător-mobilizator, care s-a manifestat agresiv şi provocator, asistat mai de pe lături de iniţiatori, veniţi să-şi savureze victoria, nu avea cum să nu atragă reacţia violentă a jandarmilor. Au acţionat în forţă, disproporţionat faţă de manifestările participanţilor la miting? Şi-a depăşit jandarmeria atribuţiile? O analiză lucidă va scoate la iveală adevărul. Până atunci, se poate spune că instigatorii au înregistrat un eşec de proporţii, indiferent de ce spun acum, ca să se justifice. O dovadă concretă că în 10 august a.c. s-a mers prea departe cu violenţele este că sâmbătă şi duminică s-a calmat lumea, a strigat ce-a strigat, şi nu lipseşte din repertoriu: Dragnea, PSD – ciuma roşie, în care s-au simţit aşa de bine bunicii protestatarilor! Jos guvernul, alegeri anticipate etc. Şi-au exersat glanda anti PSD sub ochii aprobatori ai lui Orban, dar au lăsat violenţele fizice acasă.
Se cuvine să spunem câteva cuvinte şi despre extremiştii cunoscuţi, amestecaţi printre manifestanţi. Aceştia, purtători ai unor sloganuri care îndemnau la ameninţări cu moartea, la violenţă extremă, la revoluţie, la răsturnarea, prin forţă, a guvernului, sunt liberi, îşi declară oriunde elucubraţiile, nu li se face nici măcar un examen psihic, să vadă dacă stau bine cu capul. Ei, şi ca să nu se spună că diaspora e străină de programul lor, s-a putut citi în programul unuia dintre ei, ceva auzit pe la şcoală: torna, torna (întoarce-te, întoarce-te), mai trebuia şi, „fratre” ca apelul rostit în „limba părintească” să fie complet. Îndemnul la crimă, la a omorî adversarii cu sânge rece, îl întâlnim la legionari, chiar preamărirea morţii ca izbăvire intra în educaţia lor, s-ar putea să fie luat de acolo, că acuma se poartă, se cultivă „eroismul” lor ortodox. De ce au ajuns legionarii la crime în lanţ, în timpul rebeliunii din 21-23 ianuarie 1941? Simplu. Pentru că n-au fost reprimaţi la timp. Incitarea la ură, la crimă, la pistol („cine ridică sabia, de sabie la pieri!”), la răsturnarea guvernului, a reieşit şi din ce-a spus, la televizor, o diasporiţă boită rău, că vine acasă după ce-şi termină treaba aici. Acum ştim cu ce treabă au venit ei.
Mitingul din 10 august trebuia să se transforme într-o revoluţie, un război civil, dar n-a fost să fie, totuşi este o repetiţie generală pentru o situaţie viitoare. Cineva trebuie să câştige şi din înfrângeri, cineva care, din umbră, urmăreşte toată desfăşurarea. Nu poate fi PNL-ul lui Orban şi nici Orban ca persoană. Mai degrabă PNL-ul şi Orban au ieşit şifonaţi; nu poţi culege o recoltă bogată dintr-un pământ rău lucrat. În zadar se aruncă vina pe PSD, pe Dragnea, pe guvern, nu ei poartă vina, aş zice că nu fac nimic, numai culeg roadele, se profită de greşelile adversarilor. Mai rămâne să-l arătăm pe preşedintele Iohannis ca beneficiar al mişcărilor din august, însă să observăm că cei aflaţi în focul manifestărilor au uitat să strige că-l vor ca preşedinte pe Iohannis. Mişcările de protest n-au avut un caracter electoral. Preşedintele a zis ce-a zis, era bine să n-o fi făcut, mai mult s-a acuzat acuzând. Este mai mult preşedintele Sibiului decât al României! Vrea al doilea mandat, ca să vadă cum e să fii preşedinte cu PSD-ul în opoziţie? Nu ştiu de ce a fost dat drept câştigător Cioloş. Îmi este greu să-l văd beneficiar, şi nici să spun ceva în favoarea lui. Dimpotrivă. Eu văd un om şters, fără altă platformă decât România 100, care n-a strâns cine ştie ce în jurul ei. Aş refuza să fiu susţinut de către USR, instigator la dezordine şi ură, pe care nu se poate construi ni-mic bun şi durabil. A câştigat cineva? Poate. Mai degrabă se poate stabili cine a pierdut: România şi poporul român. Mai adăugăm ceva care s-a uitat: „Munca (activitatea) este colectivă, dar răspunderea este personală”.
Comentarii