50 pentru Centenar

Dan Dimitrie, preot, autor de studii şi monografii, membru corespondent al Academiei Române

(8.10.1856, Suceava – 25.05.1927, Cernăuţi)

După terminarea studiilor secundare la Gimnaziul Superior Greco-Oriental din Suceava, pe care l-a urmat între anii 1868-1876, devine student al Facultăţii de Teologie a Universităţii din Cernăuţi, avându-i colegi pe viitorii clerici Vasile Prelipcean, Mihai Nichitovici, Modest Avram, Ioan Sârbul, George Grosar ş.a. În 1876 se înscrie în Societatea Academică „Arboroasa” şi figurează ca membru al ei sub nr. 55. În 1880, la absolvirea studiilor teologice, este hirotonit preot şi va fi, pe rând, păstorul duhovnicesc al creştinilor ortodocşi din Mahala, Iujineţ, Lujeni, Straja şi Roşa. Din 1908 este membru al Societăţii Academice „Junimea” şi al Partidului Creştin-Social Român. Mai este, până la dezagregarea monarhiei habsburgice, şi membru al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina. În cele din urmă, preotul Dan este ridicat în demnitatea de consilier consistorial la Arhidieceza Bucovinei. La Adunarea Constituantă desfăşurată în ziua de 27 octombrie 1918 la Cernăuţi este ales membru în Consiliul Naţional Român, fiindcă la acea vreme se bucura de mare autoritate în rândurile românilor Bucovinei, dar şi în România, unde era cunoscut ca un harnic cercetător al istoriei şi folclorului din ţinutul răpit Moldovei de către imperialii austrieci. Activitatea publicistică şi-o începuse încă în 1879, când a debutat cu o lucrare în revista „Familia” din Budapesta. A colaborat apoi la diverse alte publicaţii cu articole scrise în limbile română, germană şi ruteană, abordând în ele chestiuni ce ţineau de istoria bisericească, etnografie, lingvistică, folclor etc. El a mai publicat documente istorice, legende şi tradiţii înregistrate de la ţăranii din satele în care a fost paroh.

A participat, împreună cu Dimitrie Onciul, Simion Florea Marian, Ion Gh. Sbiera şi preotul Isidor Onciul la redactarea monumentalei enciclopedii a Bucovinei, inclusă în seria „Die Österreichish-Ungarische Monarhie in Wort unde Bild” (Monarhia austro-ungară în cuvinte şi imagini), serie ce cuprindea 24 volume, apărută în perioada 1885-1902.

A fost şi membru în Comisia Monumentelor Istorice şi al Comisiei centrale pentru întreţinerea monumentelor istorice şi de artă din Viena.

Pentru merite deosebite în domeniul cercetării istoriei, etnografiei şi folclorului românilor bucovineni, dar şi pentru lucrările monografice consacrate etniilor conlocuitoare în Bucovina, în 1904 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. În 1890 a scos de sub tipar o lucrare despre lipovenii din Bucovina, în 1890-1892 – o altă lucrare despre armenii din Bucovina, în 1892 – un studiu monografic despre ţiganii din Bucovina. În 1902 a publicat volumul „Din scrierile lui Dimitrie Dan”. Este autorul monografiilor „Lujenii, biserica, proprietarii moşiei şi locuitorii lui” (1893), „Comuna Straja şi locuitorii ei” (1897). „Cronica Episcopiei de Rădăuţi” este cea mai amplă şi mai documentată lucrare a lui Dimitrie Dan, apărută la Viena în 1912 şi conţinând biografiile a 42 de episcopi care s-au aflat în scaunul episcopal din 1472 până în 1783, un studiu despre rolul naţional-politic, literar şi cultural al acestei episcopii, anexe cu „Documente originale care privesc direct Episcopia Rădăuţilor”, „Documente originale şi traduceri care privesc indirect Episcopia Rădăuţilor”, „Inscripţii care privesc direct şi indirect Episcopia Rădăuţilor”, „Acte care privesc direct şi indirect Episcopia Rădăuţilor”, „Hotarnice”.

În 1907 Dimitrie Dan a mai editat volumul „Obiceiuri şi credinţe armene la naştere, cununie şi înmormântare”.

În 1913 a scos de sub tipar o lucrare monografică despre rutenii din Bucovina, iar în 1923 a publicat „Stâna la români”. A editat „Documente privitoare la istoria răzeşilor”, a publicat poezii populare culese în satele din Bucovina în revistele „Familia”, „Şezătoarea” şi „Aurora Română”, ultima apărând la Cernăuţi de la 1 august 1881 până la 15 decembrie 1882 şi în perioadele ianuarie-august 1884. Fiecare lucrare a preotului Dimitrie Dan i-a surprins pe cititori prin inedit, onestitate, prin naturaleţea stilului.

A fost bun prieten cu Nicolae Iorga şi cu Simion Florea Marian. De-o vorbă, Iorga de două ori, în 1904 şi în 1905, l-a vizitat la Straja, în semn de respect şi consideraţie. A fost decorat cu ordinul „Coroana României” şi cu medaliile „Benemerenti” şi „Carol I”.

Dimitrie Dan a avut un fiu, Ilarion, care s-a înecat la 26 iunie 1897 în râul Suceava, fiind elev în clasa a V-a gimnazială.

Acest harnic „istoric regional”, cum este calificat în „Enciclopedia istoriografiei româneşti” (Bucureşti, 1978, p.119) a decedat în ziua de 25 mai 1927, la vârsta de 72 de ani, şi este înmormântat în Cimitirul Central din Cernăuţi.

DUMITRU COVALCIUC

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: