Rudarii din Vicovu de Sus, mii de oameni fără identitate

Sunt mulţi, dar şi-au pierdut meseria, şi-au pierdut tradiţiile, trăiesc la marginea oraşului fără acte de identitate, fără acte de proprietate, mulţi fără electricitate, fără canalizare. Sunt mulţi, dar dezorganizaţi. Sedentari, dar fără actele pământului. Copiii nu prea merg la şcoală, părinţii – la muncă sau la cerşit. Se roagă în Filadelfia. Aşa se numeşte noua lor biserică, de rit penticostal. Meşteşugul care le dădea identitate s-a pierdut. Mai există un singur fierar, fără ucenici. La câţiva kilometri de Rădăuţi, la ieşirea din municipiul Rădăuţi spre Putna şi spre Brodina, pe DN1A trăieşte una dintre cele mai mari comunităţi de rromi din judeţ. Peste 1000 de rromi îşi duc traiul în această zonă, în case construite fără nicio formă legală. Locuitorii din zona Plai consideră că sunt defavorizaţi din multe puncte de vedere, iar nevoile lor dau mari bătăi de cap autorităţilor locale. Aşezaţi prin anii ’50 la periferia comunei (pe atunci) Vicovu de Sus, rromii au fost forţat urbanizaţi de regimul post-revoluţionar şi slugarnic pro-european. La origine ţigani lingurari sau rudari, nimeni nu mai cunoaşte limba şi îşi mai amintesc de tradiţiile pierdute în timp. În anii intensei dezvoltări industriale de la Rădăuţi şi Suceava, aceştia au fost obligaţi să se angajeze la marile întreprinderi. După Revoluţie, printre primii care au fost ori s-au înscris de bunăvoie pe listele de disponibilizaţi au fost rromii…

„Ţigani, nu rromi!”

Dacă intri în vorbă cu ei, rişti să petreci ore în şir. Unii nici măcar nu vor să le spui rromi, ci ţigani. Dar majoritatea nu-şi recunosc originea şi s-au declarat români la ultimul recensământ. Numele însă îi trădează: Lămâia, Nagâţ, Brumar, Lingurar, Fierar, Cherar, Fekete, Rusu, Zlotar, Marcu, Beghean, Cican sunt familii care numără sute de persoane. Indiferent de acest lucru, ei se plâng că sunt nedreptăţiţi când este vorba de realizarea unor investiţii care să le îmbunătăţească viaţa. „Domnu’, ştii matale că în ultimii doi ani, în afară de ajutoare sociale, nu s-a făcut nimic şi pentru noi? Dacă plouă, se face un noroi de nu mai ajung copilaşii la şcoală. În tot oraşul vin maşinile de strâng gunoaie, la noi e sărbătoare când fac asta. N-avem apă la robinet de două luni, murim de sete, bem apă, din râu, ţavă de canalizare, curentul electric nici nu ştim cu arată.. Gunoaiele sunt peste tot, parcă împrăştiate special de cineva. Printre ele, copiii înoată în noroi, mizerie şi apa care se revarsă din canalizările înfundate. Cea mai mare şcoală generală pentru copiii rromi din pseudooraşul Vicovu de Sus este Şcoala Gimnazială Nr. 3. În cele două corpuri de şcoală învaţă să scrie şi să citească câteva sute de copii rromi de elevi, în clasele I-VIII. Încă 150 de copii sunt la grădiniţă. Condiţiile civilizate în şcoală sunt rodul îndărătniciei cu care a luptat fostul director al instituţiei, Iulian, care de 32 de ani păstoreşte generaţiile de rromi să-i scoată din mocirla analfabetismului cu care se confruntă majoritatea adulţilor. Fostul director, în prezent lider sindical la Rădăuţi, spune că problema majoră cu care se confruntă este lipsa de spaţiu: „Şi pentru noul an şcolar avem aceleaşi cifre…”. Cei care sunt în clasele mai mari încep să absenteze: fie sunt trimişi la cerşit, dar de cele mai multe ori pleacă să strângă cartoane şi fier vechi. Oricine poate intra în Biserica „Filadelfia” Nr. 4 Plai a rromilor din Vicovul de Sus, unde predică pastorul Vasile Ionesi. „Fratele” Vasile este preşedintele judeţean al Uniunii Adunărilor lui Dumnezeu, Penticostale şi Apostolice a Rromilor din România. Ortodocşii nu au nimic împotriva bisericii protestante. „Avem tot mai puţine probleme de când ţiganii merg la biserică. Se fură mai puţin, nu mai sunt scandaluri ca înainte”, ne şopteşte o bătrână ieşită la poartă. Parcă la Vicov lucrurile par să se învârtească altfel decât în ţară. Aici, şeful poliţiei a semnat un protocol cu pastorul Ionesi prin care oamenii legii încearcă să reducă fenomenul infracţional cu ajutorul Domnului. „Trebuie să-i determinăm pe cei care au greşit să denunţe faptele antisociale, în scopul reducerii pedepselor şi iertării păcatelor”, este unul dintre punctele convenite în protocol.. „Am fost gunoiul lumii” Gheorghe Cherar este un bătrân de 82 de ani din oraşul sucevean. Nu e bulibaşă şi nu şi-a construit palate. Dar e mândru că, deşi ţigan, a avut parte de educaţie. A făcut şcoala de subofiţeri şi a ajuns locţiitor de comandant de companie la grăniceri, la Vicov, cu gradul de plutonier-adjutant: „Nu ştiu ţigănească, dar ştiu ungurească şi nemţească. Ştiam şi rusă, că aveam probleme cu ei la graniţă, dar am uitat-o, că nu am mai vorbit”, se laudă nea Gheorghe. Bătrânul se bucură de un respect deosebit în rândul ţiganilor, pentru că le vesteşte Evanghelia, în bisericuţa amenajată cu ajutor de la fraţii penticostali din afara ţării. Un alt reprezentant al rromilor, care le face cinste, este Matei Fierar. Un bărbat puternic, în toată firea, în vârstă de 35 de ani şi care este neîntrecut când este vorba de mânuitul barosului. Matei se laudă cu părere de rău că este ultimul fierar rămas în sat şi că se joacă cu metalul înroşit de la 12 ani. Meseria a furat-o de la tatăl său, care şi el a deprins-o tot de la tată. A făcut adevărate furori la Festivalul Medieval al Sucevei unde meşterea în câteva clipe o potcoavă pe care o vindea turiştilor veniţi la atelierul amenajat sub un cort la Braşov. Modestia nu îl caracterizează, dar are şi motive. „Dacă cineva îmi comandă şi pune banul jos, îl fac şi pe dracu’ din fier”. Fierar se bucură de simfonia barosului care loveşte fierul înroşit până îi dau forma finală.

Florarii de la Tărlungeni

Inserţia socială a rromilor în comunitate nu este un lucru uşor. Acest lucru a fost posibil în oraşul Vicov, unde, printr-o finanţare PHARE, 100 de rromi au devenit experţi în meseria de florar-decorator. Pe vremuri, fiind robi, rudarii munceau în pădure şi primeau, drept plată, lemn. Din acest lemn confecţionau copaie, albii, sucitoare, scaune, linguri şi alte obiecte, pe care le vindeau în târguri. Alţii se ocupau cu prelucrarea fierului. Însă, din nefericire, majoritatea rudarilor şi-au abandonat meşteşugurile. Comunitatea rudarilor din Vicov este un bun exemplu în acest sens. Am văzut că singurul fierar este totuşi un tânăr care nu a reuşit să convingă pe nimeni să-i devină calfă. În perioada nomadă a istoriei rromilor, rudarii îşi aşezau taberele lângă spoitori, argintari sau ceaunari, neamuri care aveau meserii complementare cu ale lor. În timp au fost asimilaţi fie de alte neamuri, fie de români. Ţintă pentru grupurile neofasciste, între 1939 şi 1945, peste jumătate de milion de ţigani au căzut victime ale naţional-socialismului german, exterminarea lor alături de cea a evreilor fiind una dintre cele mai ruşinoase pagini ale istoriei. Raportul Consiliului Europei din 2004 vorbeşte, referindu-se la situaţia rromilor din Germania, despre „dezavantaje sociale, prejudicii, discriminare în privinţa obţinerii unei locuinţe şi a unui loc de muncă”, ca şi despre „cazuri răsunătoare de rasism”. La ora actuală, conform unor statistici (a căror exactitate nu este garantată din cauza deplasărilor şi revenirilor masive ale celor în cauză), în Germania trăiesc circa 130.000 de rromi, dintre care cel puţin 70.000 au paşaport german, fiind declaraţi „minoritate naţională”. Au drepturi şi obligaţii şi, în măsura în care îşi văd de treabă, sunt asimilaţi de societate. Dar dacă nu respectă legile în vigoare, atunci sunt aspru pedepsiţi (ajungându-se până la expulzare). Au însă de suferit din cauza manifestărilor rasiste promovate de grupări extremiste şi neofasciste. Iar cei mai afectaţi din acest punct de vedere sunt rromii refugiaţi în Germania în urma războaielor din fosta Iugoslavie. Se estimează că, în acea perioadă, peste 100.000 de ţigani au ajuns pe teritoriul german, dar şi în alte ţări vest-europene. Rromii rudari sau lingurari sunt de departe neamul cel mai asimilat dintre neamurile rromilor, dacă ne raportăm la neamurile rromilor care au o meserie specifică: căldărari, spoitori, argintari… Foarte puţini din rromii rudari mai vorbesc limba romani (cazul rromilor rudari din Caracal) sau mai practică meseria tradiţională, dintre aceştia cei mai reprezentativi fiind cei din Băbeni, jud. Vâlcea care au o recunoaştere naţională în privinţa obiectelor produse de ei, prezenţi la majoritatea târgurilor de meşteşuguri tradiţionale. În cazul rromilor proveniţi din comunităţi similare cu cea din Vicov, sărăcia s-a etnicizat, pentru că ei reprezintă cea mai săracă pătură a societăţii româneşti per ansamblu. Într-adevăr, aşa cum este descrisă şi comunitatea rromilor din oraşul Vicov, situaţia multor comunităţi de rromi din România ne trimite cu gândul la Evul Mediu. Asistăm în acest caz la un abandon al autorităţilor locale vizavi de cetăţenii săi, dar în acelaşi timp şi la un fel de automarginalizare a cetăţenilor în raport cu standardele minime de viaţă: acces la infrastructură, educaţie, sănătate. De fapt, în aceste cazuri funcţionează perfect etichetarea socială care i-a făcut pe rromi să accepte să fie trataţi ca cetăţeni de mâna a doua, unii dintre ei ajungând chiar să se comporte în felul ăsta. Un aspect important este că cea mai mare sărăcie în cazul acestor comunităţi nu e neapărat sărăcia materială (care există şi trebuie luată în seamă), ci sărăcia spirituală, acea stare care îl face pe om să se comporte ca şi când nimic nu mai poate fi schimbat în bine şi niciun fel de efort nu ar putea să contribuie la îmbunătăţirea situaţiei la nivel individual sau comunitar. Practic, în acest tip de comunităţi trebuie să existe o intervenţie din afară, care să conceapă în parteneriat cu autorităţile şi cu reprezentanţii comunităţii programe/proiecte menite să diminueze starea de sărăcie (materială şi spirituală) existentă.

LUCIAN DIMITRIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: