Un punct de vedere

Copilul teribil al politicii

Motto: „Patere quam ipse fecisti legem”

(lat. „Suportă legea pe care tu însuţi ai făcut-o”)

Parcă, demult, demult, a fost o moţiune de cenzură (eu îi spun de uzură) a lui Orban – nu îndrăznesc să spun a liberalilor, că acolo, în PNL, sunt şi oameni care gândesc (a gândi cu voce tare e un delict!; numai şeful gândeşte) –, iar urmarea s-a văzut: în loc să ieşi întărit dintr-o luptă dreaptă, legală, cu puterea toxică a PSD – Dragnea, ai ieşit şifonat, terfelit şi „moale ca o cârpă”, după ce te-a flocăit bine de tot Bismark. În goană după recuperarea obrazului pierdut, Orban a dezvăluit poporului (îndrăzneşte să vorbească în numele poporului) cauza pentru care moţiunea a căzut, cu toată susţinerea USR (factor de intimidare şi dezordine) şi PMP-ului, ba chiar şi de Ponta cu cei nouă ai lui, care aminteşte de Sergentul din Vaslui. Ştiţi ce-a scos Orban din mintea lui infantilă? Nu l-au votat UDMR-iştii şi nici PSD-iştii, care se complac în mocirla puterii lui Dragnea, că dacă votau şi aceştia, el era prim-ministru, băga guvernul PSD la puşcărie şi mărea pensiile şi salariile cu 50 la sută, aşa, de bucuria succesului. Kelemen Hunor i-a explicat că nu vrea să dea vrabia din mână pe cioara din par, iar Ponta i-a spus cum ar fi bine să procedeze. Dar în zadar, omului nostru îi intrase în cap ideea că e predestinat să aducă fericirea şi bunăstarea României şi românilor. Lipsit de realism şi de măsură, Orban a făcut greşeala de neiertat că a luat dorinţa drept realitate, a intrat cu oiştea-n gard şi a răsturnat căruţa. O samă dintre liberali îi vor capul pentru mai multe, lângă care, colac peste pupăză, a venit respingerea moţiunii (mai trebuia să fie 67 de voturi!), dublată de mitingul din piaţă, cel la chemarea lui Orban, vreo 70 de indivizi, şi cel spontan, de la sediul parlamentului, cu protestatari care, în viziunea lui Orban, trebuia să pătrundă în şedinţa parlamentarilor şi să provoace căderea guvernului. După zbenguiala de-a dat jos guvernul, era normal să vină şi plata. Cineva trebuie să plătească oalele sparte, şi nu se poate spune că se caută un ţap ispăşitor, nu, se cunoaşte vinovatul, însă Orban crede că mai are un as în mânecă: plângerea penală, ajunsă a fi luată în discuţie, cea cu trădarea naţională de către doamna Dăncilă şi de către Dragnea. Dacă cade Dăncilă, cade guvernul, venim noi şi ai noştri, totul revine la normal, nu tu modificarea legilor, nici plecarea zeiţei justiţiei, le luăm banii, îi dăm pe mâna legii, să nu mai creadă ei că ne-au prostit cu Belina lor, ducă-se pe pustii, venim noi; iar voi, care faceţi gălăgie, veţi fi miniştri. Dar chestiunea cu trădarea, cu divulgarea secretelor de stat, cu mutarea ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim este potenţială, nu reală, nu i s-a luat dreptul preşedintelui de a fi vioara întâi în politica externă, nici „afaceri” nu s-au făcut cu Netanyahu. Tare mă tem că statul evreiesc, prin oamenii săi, nu va uita uşor afrontul făcut într-un moment de enervare, va ţine minte şi va acţiona fără multă gălăgie. Vorba lui Ilie Şerbănescu, preşedintele ar trebui să se teamă pentru al doilea mandat, cu toată garanţia dată de Ludovic Orban. Pe de altă parte, la o adică, dacă se duce Dragnea cu ai lui, tare mă tem că Iohannis nu-l va desemna pe Orban ca prim-ministru, în zadar se gudură el pe lângă Cotroceni, l-a simţit stăpânul, nu-i făcut pentru funcţia asta. Orban se agaţă de orice, de paiul înecatului, vrea să rămână în cărţi, spurcă pe alţii, ca să se înalţe pe sine, dar până acum n-a intrat pe sub pielea nimănui. Apoi, mai este ceva: cum va putea să facă un guvern minoritar care să rămână la guvernare? Până la urmă va trebui să accepte planul lui Ponta, care s-a convins că PSD este o nucă tare, nu poţi să rupi bucată cu bucată şi să faci ce? o Pro România cât o gogoaşă. Trebuie să se ţină seama şi de apariţia personajului multiînstelat Gabriel Oprea, avid de politică şi de putere, nu-l opreşte nimic, nici umbra lui Gigină. Într-un anumit context şi într-un climat politic nefavorabil, Lucreţiu Pătrăşcanu a rostit un adevăr care, alături de altele, l-a dus la groapă: „Câinii latră, caravana trece”. Concluzia? Numai cu acuze grave, cu huiduieli şi contestări, Orban, împreună cu puţinii susţinători, toţi legaţi de stâlpul statului paralel, nu pot aspira la putere decât printr-o răsturnare în forţă: un puci, o lovitură de stat sau, cum se vrea acum, o revoluţie. Într-un asemenea caz, toate haimanalele politice, toţi zurbagiii ajunşi la putere vor interzice libertăţile, vor deveni oameni ai ordinii, ai legii, vor închide gura opoziţiei şi vor domni în linişte.

www.romanidecentenar.ro

Să avem „puţintică răbdare” să se întâlnească Trump cu Putin (întâlnirea cu Iohannis n-are importanţă), să vedem cum se hotărăşte soarta României. Mai are importanţă că Iohannis contestă modificările la Codul penal şi la Codul de procedură penală la CCR, organ pe care nu-l recunoaşte? Nici înstrăinarea Insulei Mari a Brăilei nu mai are importanţă, se adaugă la alte milioane de hectare vândute străinilor. Cum s-au dus toate, se vor duce şi gazele, fiindcă, după ce vindem cum vindem, nu mai avem niciun rol în administrarea acestei averi uriaşe. Dacă vin cei flămânzi de guvernare şi de ciolan, ce vor mai vinde? Vor mai fi ei guvern al României? Nu vedeţi că ne scapă ţara din mână?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: