„Ia faceţi cărare
Până la această mândră floare”
O nouă apariţie, o altă Floare a darurilor după multe altele care au văzut lumina tiparului prin strădania fiului său, scriitorul dr. Vasile V. Popa, continuator testamentar ca în cunoscutul vers arghezian „Robul a scris-o, Domnul o citeşte” (şi o dăruieşte, adăugăm, în numele Tatălui şi-al Fiului. De la Folclor fălticenean (1975) la nenumăratele editări postume: Folclor din Moldova, Strigături şi chiuituri fălticenene, Folclor din Ţara de Sus a Moldovei, Blesteme, Teatru popular românesc, precum şi Nicolae Labiş folclorist şi Dimitrie Niţan, rapsod popular din Boroaia, Fălticeni, an de an, printr-un efort continuu, s-a adunat dulcea comoară şi povară a folclorului. Demn de înaintaşii săi – Artur Gorovei, Mihai Lupescu, Al. Vasiliu Tătăruşi, fraţii Kirileanu – dar şi model pentru continuatori – profesorul Valeriu Sandovici de la Dolheştii Mari, care adună zestrea de etnografie şi folclor de pe valea Şomuzului. Un titlu de glorie pentru „nobila falangă a intelectualilor de rasă”(Cezar Ivănescu), dintre care se detaşează scriitorul şi folcloristul V. Gh. Popa, care a primit pentru a dărui aplecându-se cu seriozitate şi dragoste asupra tezaurului de simţire românească.
Am în faţă cartea Oraţii şi conocării fălticenene, Fundaţia Antares, 2017. Care este raportul între a primi de la cineva pentru a dărui celorlalţi din multitudinea creaţiilor folclorice? Cine a dăruit primul şi cine a intuit valoarea darului pe care l-a primit şi l-a dăruit apoi la rândul său? Creare – primire – reprimire, dăruire – redăruire. Cu inspiraţie, căldură umană şi percepere a valorii. De la creatorul popular la informator, culegător şi folclorist este o punte invizibilă pe care trece receptorul, cititorul. Un lanţ continuu care uneşte invizibil creatorul ce dăruie şi se dăruie de ascultătorul şi de cititorul care primeşte darul. Astfel se trăieşte şi se retrăieşte, se scrie şi se rescrie cartea vieţii. Memoria colectivă înregistrează tainele prin care trece o lume. Rapsozii bocesc, horesc, conocăresc, împărtăşesc sapienţial experienţa vieţii, iau atitudine cu isteţime perpetuând cântarea şi şlefuind ghiersul cu luminile şi umbrele sufletului. Căutătorul de comori culege, adună, admiră, tezaurizează cu respect necondiţionat comoara luminoasă a creaţiei folclorice. Canavaua culegătorului care a primit darul cuprinde o largă paletă existenţială. Dorul-dor se desfăşoară pe fundalul epico-dramatic surprinzând ritualuri. Culegătorul este călăuza ce scotoceşte în arhiva orală. Primeşte şi dăruieşte cu simţ artistic, percepând valoarea pe care cu bucurie şi mândrie o transmite. De la Hlihor Constantin, ţăran din Baia, de la Dumitru Niţan de la Boroaia şi chiar de la învăţăcelul său, Nicolae Labiş, pe care l-a şcolit în a primi şi în a dărui frumuseţea creaţiei populare.
Cartea este însoţită şi de o hartă a satelor din bazinul Moldovei şi al Siretului, a satelor de câmpie şi a celor de munte. Cu un adânc simţ al autenticului, V. Gh. Popa predă conştiincios lecţia folclorului însoţind-o de un Glosar şi de indicaţii regizorale, pentru că nunta tradiţională moşteneşte din bătrâni un scenariu imuabil. Organizat sistemic şi sistematic, după criterii ştiinţifice, în 18 capitole, de la ridicarea zestrei la poarta miresei şi până la dezhobotatul acesteia, ritualul cuprinde indicaţii scenice precum Închinarea năframelor pentru vornicei, Plecarea miresei de la casa părintească la casa mirelui, Înhobotatul miresei, Bărbieritul mirelui, Plecarea la cununie, Masa Mare, Găina friptă şi Paharul dulce, Plocoanele, darurile şi oraţiile:
„Să vă dăruiască Domnul Dumnezeu/ Cele şapte daruri:/ Bogăţia lui Iov,/ Frumuseţea lui Iosif,/ Curajul lui David,/ Înţelepciunea lui Solomon,/ Puterea lui Samson,/ Vitejia lui Alexandru Împărat/ Şi bunătatea lui Cuza” (de la Muraru Constantin, ţăran din Ruşi, Ciumuleşti). Ceremonialul continuă cu sfaturi înţelepte şi cu petrecerea, pentru că „Nunta fără joc/ E ca fumul fără foc”. La sfârşit, se joacă voalul miresii:
„Ieri ai fost cu fetili,/ De-amu cu nevestili,/ Ieri cu hobot şi cu coadă/ Da de-amu tot cu broboadă!/ Cu broboadă şi casâncă/ Şi la nuntă şi la muncă!” (de la Sandu Dumitru, 74 de ani, Valea Bourei).
Cu o simplitate optimistă, primim ca dar un leac miraculos pentru o viaţă clocotitoare. Un festin spiritual şi un regal de virtuozitate. Cartea devine astfel şi o provocare pentru a trăi plenar viaţa:
„Poftim, darul primiţi/ Şi nu bănuiţi” (de la Toader Dochia Liteni); „Luaţi şi să vă fie de bine/ Şi gândiţi-vă la mine!” (Dumitru Niţan); „Poftiţi, primiţi şi mulţumiţi” (Vasile Roman, Dolheşti).
Mulţumiri Fiului pentru neuitarea Tatălui!
Comentarii