Centrul Maternal

Uşa care se deschide când ai un prunc în braţe şi nu te vrea nimeni

Două „ghemotoace” perfecte… Doi bebeluşi, unul de doar o lună, bucălat, mirosind frumos şi dormind îngereşte în pătuţul său, înfăşat într-o păturică bleu, celălalt de 9 luni, stând bine în funduleţ, îmbrăcat cu o cămăşuţă cadrilată, cu papion, râzând şi gângurind la străinii care-i „invadaseră” camera… Apoi mamele lor, două tinere minore, frumoase ca nişte fotomodele, cu ochi de culoarea castanelor, ce reuşeau să pară senine şi prietenoase faţă de acei străini stingheriţi sau interesaţi, care le vizitau la Centrul Maternal Suceava.

Am aflat de la Andreea Olărean din cadrul Serviciului de Asistenţă Maternală al DGASPC Suceava, în a doua zi a Campaniei „Porţi deschise – spre voluntariat”, că cele două cupluri mamă – copil, încă unul cu mamă minoră şi încă o gravidă, tot minoră, gata să nască, sunt în prezent beneficiarele serviciilor centrului. Alte două cupluri şi o mamă cu trei copiii minori au găsit răgazul să-şi panseze nefericirea şi să primească ajutor pentru a apuca, poate, pe un drum omenesc în viaţă, în Centrul Maternal din Gura Humorului.

Centrul de la Suceava, înfiinţat în anul 2002, pe două niveluri, este ca o locuinţă comună, una intimă, nu prea mare, cu o capacitate de opt locuri (alte zece locuri sunt la centru Gura Humorului, înfiinţat în anul 2006), cu dormitoare, sală de mese, birouri şi o încăpere, cea mai largă din incintă, ca spaţiu de joacă, unul plin de jucării şi de culoare.

„Centrul Maternal se dedică mamelor aflate în situaţii de risc care nu au posibilităţi materiale, pentru care există risc de abandon al copilului. Centrul se dedică mamelor în ultimul trimestru de sarcină sau cu copiii minori, dintre care cel puţin unul să aibă vârsta de până la 3 ani.

Încercăm să le integrăm în familie, în comunitate, încercăm să le găsim un loc de muncă, o locuinţă în chirie, posibilitatea de continua şcoala, pentru a nu renunţa la copii” a prezentat Andreea Olărean, invitaţilor, povestea locului.

Cuvinte simple, în rezumat, în spatele cărora se află însă toată greutatea şi valoarea unui serviciu social special, poate cel mai special pe care statul, prin DGASPC-uri, îl poate oferi tinerelor mame, minore sau majore, şi copiilor lor, aflaţi în situaţii grele şi neomeneşti.

„Am 19 ani jumătate şi sunt însărcinată în aproape 6 luni, părinţii nu au cu ce să mă ajute, iar tatăl nu recunoaşte nimic”

Conjunctura în care mame gravide sau care au născut deja pot ajunge într-un centru maternal ţine de tot ce poate fi mai urât în relaţiile dintre oameni, de violenţă şi lipsa de compasiune. Mame minore neacceptate de familie, alungate de taţii copiilor sau de propriile familii, mame şi copii abuzaţi, victime ale violenţelor, femei fără acoperiş deasupra capului, fără un ban în buzunar, dar cu un copil în pântec sau în braţe…

Sunt, cele mai multe, mame aduse de autorităţi la centru, dar sunt şi unele mame care au cerut singure ajutor. Pe o pagină de internet ce promovează nevoile mamelor din România am găsit, după postarea unui articol referitor la centrele maternale, mai multe intervenţii care nu au nevoie de comentarii. Nu ştim dacă aceste tinere femei au mers mai departe, dacă au primit şi au acceptat acel ajutor, dar motivele pentru care l-au cerut sunt revelatoare. (Menţionăm că mesajele sunt transcrise aproape aşa cum au fost postate pe internet, iar greşelile gramaticale, de punctuaţie, de exprimare nu aparţin autoarei acestui articol.)

„Trăiesc un coşmar din martie, pt că bărbatul pe care l-am iubit a devenit dintr-o dată gelos. Am rămas însărcinată şi el ma ţinut închisă în casa 3 luni cu mâncare puţină şi cu certuri şi nopţi nedormite. Dă cu mine de pereţi de câte ori îndrăznesc să spun ceva. Visa noaptea că îl înşel şi începea să urle la mn. Familia mea m-a sfătuit să vin acasă dar cum şi-au dat seama că pt că el nu m-a lăsat să lucrez, nu voi avea maternitate, mi-au întors spatele. Am încercat să îmi găsesc ceva de lucru, dar sunt în 6 luni şi nu prea găseşti oameni dispuşi să te ajute când esti aşa. Nu mai ştiu ce să fac că fetiţa mea se va naşte la începutul lui decembrie. Plâng în fiecare zi pt că nu mai pot..nu ştiu ce voi face.”

„Am 21 de ani, 2 copii, unul are 5 ani şi unul 2, bărbatul meu a început să bea foarte mult de 2 ani şi de atunci mă bate, îmi vorb urât şi mă obligă să întreţin rel. sexuale cu el forţat. Nu am unde să mă duc vă rog ajutaţimă.”

„Nepoţica mea este din jud. (…) este însărcinată în luna a şaptea şi părinţii nu vor s-o mai primească acasă. Aş dori să ştiu dacă poate fi primită într-un centru maternal.”

„Am 19 ani jumătate şi sunt însărcinată în aproape 6 luni, părinţii nu au cu ce să mă ajute iar tatăl nu recunoaşte nimik…. Îmi iubesc copilul, va fi băieţel şi vreau să aibă tot ce e mai bun, vă rog ajutaţi mă!!!”

Un singur scop: mama şi copilul să rămână împreună, într-un loc sigur

www.romanidecentenar.ro

Cazurile de mai sus sunt ale unor femei care au strigat după ajutor. Altele însă nu fac asta din proprie iniţiativă, autorităţile fiind cele care le oferă, chiar şi împotriva voinţei lor, protecţie. În miezul zilei sau în puterea nopţii (serviciul este unul de permanenţă şi de urgenţă), mame tinere în situaţii disperate sunt periodic aduse la Centrul Maternal din Suceava, la cel din Gura Humorului, la alte centre din ţară, de poliţişti, de jandarmi, de serviciile sociale ale primăriilor sau ajung aici după sesizări din partea spitalelor.

O parte înţeleg că acceptarea serviciilor centrului maternal este o şansă mare, mare cât carul, pentru ca bebeluşii şi ele însele să poată avea, împreună şi de durată, o relaţie normală mamă – copil. Altele fug din centru după o zi sau două, pentru că ştiu ele de undeva că, dacă rămân, Protecţia Copilului, un fel de „bau-bau” în mintea lor, le ia copilul. Altele vin la centrul maternal cu gândul de a abandona copilul, iar cu acestea din urmă este munca cea mai grea. Multe mame, după ce respiră puţin şi se întremează, pleacă la bărbaţii de care cu ceva vreme în urmă fugiseră nenorocite şi acceptă să devină din nou victime ale violenţelor sau abuzurilor, pentru că „tot acasă e mai bine”, „a zis că n-o să mă mai bată şi că o să recunoască pruncul” sau „până la urmă, oricum ar fi, e tatăl copilului”.

Pentru tinerele mame care acceptă ajutorul, DGASPC Suceava pune în funcţiune un întreg mecanism în care sunt implicate mai multe persoane şi instituţii. Se pun în aplicare scheme speciale de instruire prin care DGASPC colaborează cu medicul de familie, cu medici specialişti, cu primăriile, cu unităţile şcolare unde învăţau mamele minore, cu orice instituţie este nevoie pentru a se găsi cea mai bună soluţie ca mama şi copilul să rămână împreună într-un mediu sigur.

„Ne bucurăm pentru fiecare mamă minoră care rămâne cu copilul ei”

În Centrul Maternal, în care mamele minore pot rămâne maxim un an, acestea învăţă despre responsabilitate faţă de copil şi faţă de ele însele.

„Sunt învăţate să alăpteze, lucru foarte important pentru stabilirea relaţiei mamă – copil, dar mai ales pentru sănătatea celui mic, sunt învăţate cum să-l ţină în braţe, cum să-i pună scutecul, cum să-l hrănească după 6 luni, când intervine diversificarea (alimentaţiei – n.n.). Mai mult, mamele se autogospodăresc, îşi decorează singure dormitoarele şi fac curăţenie, gătesc. În tot acest timp ele sunt consiliate de psihologi şi au alături o persoană de referinţă care stă cel mai mult cu mama şi copilul, ocupându-se în mod special de cazul lor, o persoană care ştie întotdeauna ce s-a făcut şi ce mai e de făcut. Sunt o mulţime de oameni care bat drumurile în familie pentru reintegrarea mamei şi copilului, la şcoli, la primării, la medici, căutăm loc de muncă, o locuinţă cu chirie, mergem peste tot, făcând totul şi având un singur scop: mama şi copilul să rămână împreună, într-un loc sigur” s-au completat în declaraţii Andreea Olărean şi Nicoleta Danieliuc, asistent social şi purtătorul de cuvânt al DGASPC Suceava.

Tristeţea cea mare este abia după ce orice efort a fost consumat, dar mama, minoră sau majoră, tot nu doreşte să-l păstreze pe cel mic. Copilul este atunci preluat spre creştere şi îngrijire de unul dintre cei 380 de asistenţi maternali profesionişti. Ni se comunică însă că astfel de situaţii există, dar tot mai puţine în ultimii ani, în ciuda faptului că numărul mamelor minore este tot mai mare. Ni se comunică şi că se găsesc destule soluţii pentru ca pruncii din flori, pruncii cu părinţi cu probleme să nu crească departe de mamele lor. Doar iresponsabilitatea adulţilor ce atrage situaţii cu adevărat disperate şi periculoase pentru cei mici mai obligă astăzi statul să ia copiii în grija sa.

„Au fost de-a lungul anilor situaţii rezolvate frumos, iar procentul de integrare mamă – copil a crescut foarte mult. Noi ne bucurăm pentru fiecare mamă minoră care rămâne cu copilul ei. Este satisfacţia noastră şi cea mai mare bucurie” au declarat gazdele de la Centrul Maternal Suceava.

P.S. Dintre mămicile minore care locuiesc acum în centru, una va deveni majoră în luna iunie. Cam tot atunci, cu băieţelul ei frumos, sănătos şi vesel, se va reintegra în familie. În plus, are o meserie, pentru că n-a fost lăsată să abandoneze cursurile de frizerie–coafură, pe care le-a absolvit între timp.

O altă mămică, de 17 ani, cu prunc „din flori”, a primit dispensă şi se va căsători cu un bărbat adult, care nu este tatăl copilului, dar care îl va recunoaşte pe cel mic după căsătorie.

Iar o a treia şi-a găsit loc de muncă şi o locuinţă în chirie, în Vatra Dornei, iar cu ajutorul financiar pe care-l va primi la ieşire din centrul maternal se va putea descurca o vreme.

Cele trei sunt cazuri rezolvate. Pentru un timp. Pentru cât timp, se va vedea…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: