Motto: „La raison du plus fort est toujours la meilleure”
(fr. „Dreptatea celui mai puternic este întotdeauna cea mai bună”)
La Fontaine, Lupul şi mielul
Dacă v-aţi aşteptat ca de Paştele Blajinilor Iohannis să fi spus altceva decât era el hotărât să spună, aţi aşteptat în zadar, fiindcă ce-a spus era stabilit cu mult timp înainte chiar şi de data când ministrul justiţiei, Tudorel Toader, a solicitat revocarea din funcţia de procuror-şef DNA a Laurei Codruţa Kovesi. Preşedintele, care ştia ce are de spus, putea spune ce avea de spus chiar din primul moment, fără să ne mai amâne până după Paşte, fără să ne mai fiarbă în sucul aşteptării fără rost. Nu e nimic de mirare: omul a făcut o fixaţie nu numai pe Codruţa Kovesi, ci şi pe procurori în general, şi pe organele de forţă care-l ţin la putere. Dacă adăugăm că „la estern” i s-a atras atenţia că procuroarea-şefă este în cărţile UE şi ale SUA, el, ascultător şi supus, n-a mai considerat necesar să gândească puţin şi cu mintea proprie. Nu-l bănuim pe Iohannis că ar avea cu Kovesi o relaţie aşa cum a fost (mai este?) între Traian Băsescu şi Elena Udrea. Vă amintiţi cum vroia Băsescu să ne-o bage pe gât? Întâi a vrut-o şefă la partidul lui de 5%, apoi, cum Nuţica era „bună pentru România”, a vrut-o preşedinte de republică, cel puţin aşa glăsuiau bannerele puse în toată ţara. Apropo, Băsescule, de unde ai luat banii pentru campania ei prezidenţială? Cine a mai intrat la puşcărie pentru „trebuşoarele” tale murdare? Nu am niciun fel de aşteptări de la preşedinte: fixismul lui nemţesc (Hitler a aşteptat debarcarea din 6 iunie 1944, la punctul fixat de el, dar anglo-americanii s-au dus oleacă mai departe, în Normandia), nici cu-n milimetru la dreapta sau la stânga, ar putea să ne dea de sminteală în cazul în care, de exemplu, Kovesi ar da foc la ţară, iar el, de la înălţimea funcţiei, ne-ar transmite în două zile că „n-are, bă, nicio importanţă”, n-am ce să reproşez DNA-ului şi Codruţei. Curioasă atitudine pentru un preşedinte! Iohannis a privit solicitarea lui Tudorel Toader ca pe ceva personal (are ciudă pe Ea!), făcând abstracţie că el este ministrul justiţiei, că procurorii, partidele din ţara asta depind de el, de acest ministru care-i luat „la vale”, cu atitudine de superioritate, inclusiv în domeniul juridic, unde Tudorel Toader este temeinic şi solid. Vă daţi seama? Iohannis s-a consultat cu departamentul lui juridic, ceva ce-i mai presus de muritori! A auzit cineva ceva despre vreun jurist de la Cotroceni? Mănâncă şi ei o pâine bună şi-i cântă-n strună şefului. Nu cred că se poate conta pe judecata lor temeinică şi imparţială. Cât priveşte avizul negativ al CSM, nu cred că se poate conta nici pe judecata imparţială a „organului”, fiindcă, de când e lumea, „corb la corb nu-şi scoate ochii”. Avertizat din timp că „tărăşenia” va ajunge la Curtea Constituţională prin sesizarea guvernului, a primului ministru, preşedintele pare a şti răspunsul dinainte: orice ar hotărî Curtea Constituţională, el nu-i va da curs. Nu-i nimic. Vrea să moară politic cu Kovesi de gât? Îl priveşte! Al doilea mandat nu va mai fi răsunător ca primul, deşi alegătorii, din comoditate şi tembelism, vor pune ştampila şi a doua oară. Nu trebuie să fii exigentul lunii ca să vezi că şi un mandat e prea mult pentru Iohannis.
Până când Curtea Constituţională va hotărî în legătură cu soarta Codruţei Kovesi, puterile statului au timp să-şi exerseze muşchii şi să arate cine e mai mare şi mai tare. Scoaterea preşedintelui din ecuaţia numirii la „Servicii” a oamenilor lui devotaţi şi obedienţi, dacă n-ar fi fost gândită cu mult timp înainte, ar putea părea ca un afront de moment adus preşedintelui. Ce se poate înţelege din asta? Că nimeni nu-i destul de sus ca să nu aibă nevoie de celălalt. Se pare că asta nu a înţeles Iohannis. Asta ţi se poate întâmpla atunci când, orbit de măreţia funcţiei, persiflezi pe oricine, vezi numai penali, pe când tu eşti sprijinit de mase, de crema societăţii. Cum să mai dai atenţie protocoalelor încheiate „legal” între SRI şi parchete (DNA)? Este o practică veche sau este o noutate în democraţia originală românească? Dacă practica este generalizată, toate organele şi organismele statului sunt cuprinse într-o reţea de protocoale: protocoale în şcoli şi spitale, în sport şi cultură, dar de ce nu?, un protocol între SRI şi „Casa regală”. Sub acest înveliş de protocoale suntem fericiţi şi liberi! Suntem atât de receptivi la colaborare şi consultare, dăm relaţii despre cine ni se cere, îl băgăm la puşcărie pe baza unor documente false, contrafăcute, pentru că a atentat la siguranţa naţională, formulă care acoperă o mare arie de „infracţiuni”. Probabil că tot un atentat la siguranţa naţională va fi considerat mitingul anunţat de PSD, precum şi referendumul privind familia formată din bărbat şi femeie; nu ştim ce a promis patronilor săi, însă acordarea drepturilor unor minorităţi sexuale de a-şi întemeia familii este de neînţeles şi neacceptat pentru o ţară majoritar ortodoxă. Dacă PSD-ul vrea să impresioneze lumea, Bucureştii, cu un miting de un milion de participanţi, ar fi bine să-l gândească în cheia justă a unei participări de 50-100 de mii; exagerările nu impresionează şi lasă şi un gust amar. În care piaţă vă adunaţi, domnule Dragnea? Sau poate ştie Codrin Ştefănescu? Dacă l-aţi promis, trebuie făcut!
Comentarii