Eroi ai Marii Uniri

Spiridon C. Ion – învăţător luptător pentru înfăptuirea Marii Uniri şi luminarea satului şi neamului românesc

Ion C. Spiridon s-a născut în anul 1891 în satul Ioneasa, comuna Ciumuleşti, judeţul Baia, astăzi Vadu Moldovei, judeţul Suceava, sat pe care el însuşi îl descria: „Un sat nu mare, dar frumos ca o grădină, îmbrăcat cu tot felul de pomi roditori. Format din gospodării mândre şi cu oameni îndrăzneţi, vioi şi muncitori”.

Părinţii se numeau Constantin şi Smaranda, născută Hudiţă. Tatăl era tot învăţător. Şcoala primară a făcut-o în satul natal. A urmat Şcoala Normală „Vasile Lupu” la Iaşi, şcoală ce a pregătit mulţi tineri bravi învăţători. S-a căsătorit cu Aspazia-Lucia din familia Rafael.

Ion Spiridon a fost institutor, director de şcoală, publicist, primar al Fălticenilor – pentru puţin timp – deputat în parlament, dar şi veteran al Războiului pentru Reîntregire, cu gradul de căpitan în rezervă. A făcut parte din acea categorie de dascăli care şi-au închinat toată munca lor luminării satelor şi dragostei pentru neam şi ţară. Mulţi învăţători aveau grade militare, erau pregătiţi pentru instruirea trupelor, cu adevărat urmaşi ai geto-dacilor care ştiau să moară pentru pământul ţării lor, să fie exemple în faţa urmaşilor, urmaşi ai lui Decebal cel drept şi viteaz. Ion Spiridon, împreună cu alţi destoinici învăţători, s-a numărat printre aceşti urmaşi.

Încă din 1915, Regimentul 16 Infanterie Fălticeni, aflat la Fântâna Mare, sub corturile din tabără, urzea împreună cu alţi camarazi idealuri. Viitorii luptători se vedeau suind Carpaţii, sau trecând Prutul, sau îşi vedeau munca grea de dascăli pentru luminarea tineretului, mai cu seamă a satelor.

În august 1916 trenuri lungi au plecat în sunet de fanfară până la Kic-Racoşi, pe malul Oltului, unde s-au dat bătălii puternice şi inamicul a fost înfrânt. Bravii noştri ostaşi s-au retras apoi din inima Ardealului pe crestele Carpaţilor, unde au oprit trecerea inamicului în inima Moldovei. Între aceştia era şi Ion Spiridon din Ioneasa.

În iulie 1917 s-au dat alte bătălii la Grozeşti, Tg. Ocna, Slănic, Coşna, Oituz. A fost decorat cu „Coroana României”. Mulţi dintre bravii învăţători nu s-au mai întors de pe câmpul de bătaie. Aceste jertfe nu trebuie să se uite. Ion Spiridon, ca participant şi martor pe front, a scris una dintre cele mai impresionante cărţi, „Grădina morţii”, în care doisprezece învăţători ai judeţului Baia şi-au făcut suprema datorie murind pentru pământul scump al patriei. Printre ei se aflau şi sublocotenenţii în rezervă Popescu şi Nicolae V. din Ioneasa, Ştirbu Gheorghe V. din Nigoteşti şi Nicolescu Gheorghe P. din Ciumuleşti-Gane, toţi din comuna Ciumuleşti. Cartea de memorii a fost publicată în 1934 la Editura Saidman din Fălticeni. Este o carte care n-ar trebui să lipsească din bibliotecile şcolare.

În 1929 a redactat şi publicat revista „Chemarea învăţătorilor”. Împreună cu Virgil Tempeanu – profesor, scriitor şi publicist – a editat „Calendarul învăţătorilor”, iar în 1942 a organizat centenarul Şcolii Primare Nr. 1 (Al. Ioan Cuza), cea mai veche din oraşul Fălticeni. A colaborat la revista „Înmuguriri” şi a publicat placheta jubiliară „Virgil Tempeanu la 50 de ani”. N-au lipsit din activitatea sa nici preocupările de culegere a folclorului din zonă şi publicarea lui în revista „Vestitorul satelor” – în perioada 1922-1944 era scoasă de „Cercul Deşteptarea Sătenilor” şi redactată de av. N. Tomegea din Boroaia. Probleme de educaţie a publicat în revista „Şcoala şi familia”.

Dar toată munca şi dăruirea lui Ion Spiridon au fost „răsplătite”, de regimul venit la putere după război, cu ani de închisoare! (Când oare politica se va dezbrăca de această haină urâtă şi egoistă?!) Învăţătorul Ion Spiridon fusese ţărănist.

S-a stins din viaţă în 1968 şi a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.

Fiul său, doctorul Mihai Spiridon, s-a născut în 1922, tot la Ioneasa, comuna Vadu Moldovei, a făcut Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni între 1933-1941. A studiat la Facultatea de Medicină din Bucureşti între 1941-1947. A obţinut doctoratul în medicină cu teza: „Radioterapia de contact în cancerul de buză”. A lucrat la Spitalul Maternitate Giuleşti din Bucureşti, la Spitalul Brâncovenesc şi la Spitalul Filantropia, Centrul anticanceros. Foarte bun practician şi cercetător, a avut contribuţii originale în specialitatea sa medicală, radio-oncologia. S-a stins din viaţă la 9 iulie 2003.

A moştenit de la tatăl său darul de a munci cu dăruire, să preţuiască oamenii, să iubească locul natal. La reconstituirea dreptului de proprietate a suprafeţelor ce au aparţinut părinţilor, suprafeţe ce au fost confiscate de regimul trecut, a cerut să constituie baza materială a unei fundaţii culturale a satului Ioneasa, aşa cum şi-au dorit-o părinţii lui. Fundaţia să se numească „Ion şi Aspazia-Lucia Spiridon”. Fundaţia există astăzi la Ioneasa, condusă de un gospodar al satului.

Pe aceleaşi coline străjuite de pădurea Focşa se întinde şi astăzi satul Ioneasa, mult mai mare decât cel din timpul învăţătorului Ion Spiridon, cu oameni tot gospodari, harnici, dar mult îmbătrânit. Şcoala veche este goală. Copiii puţini sunt transportaţi la altă şcoală.

Întrebând pe câţiva cetăţeni din Ioneasa dacă ştiu ceva despre un fost învăţător Spiridon din satul lor, au răspuns că nu ştiu nimic. Unii chiar nici n-au auzit de numele acesta! Nici despre eroii din Primul Război Mondial. Mai ştiu ceva doar în legătură cu cei din al Doilea Război Mondial. Ce facem cu „istoria” şi „cultura” acestor locuri? Cine nu are trecut, nu va avea nici viitor.

Pens. VIRGINIA BÎRLEANU, Fundu Moldovei

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: