Personalitate distinctă în istoria ţării, cu un rol important în înfăptuirea Actului Unirii din 1918, Sextil Puşcariu s-a născut la Braşov la 4 ianuarie 1877. A urmat şcoala primară la Braşov, cursurile liceale tot la Braşov, iar cele universitare la Leipzig, Paris şi Viena. În anul 1899 susţine teza de doctorat la Leipzig, iar în anul 1904 obţine docenţa la la Universitatea din Viena. În anul următor, 1905, este ales membru corespondent şi în 1914 devine membru al Academiei Române. A realizat o prestigioasă carieră didactică universitară: profesor de filologie română la Universitatea Cernăuţi, urmându-l la catedră pe profesorul I. G. Sbiera, care în 1906 s-a pensionat. La universitatea Cernăuţi a îndeplinit şi calitatea de decan al Facultăţii de filosofie.
Sextil Puşcariu a avut un rol deosebit de important în Unirea Bucovinei cu România. Astfel a fost membru în Consiliul Naţional Român în octombrie-noiembrie 1918, secretar pentru problemele externe în primul guvern al Bucovinei de după Unire, a înfiinţat şi condus ziarul „Glasul Bucovinei” (1918-1919), a semnat, alături de alţi conducători români, articolul „Ce vrem?”, publicat în numărul 1 al ziarului „Glasul Bucovinei”. A mai îndeplinit şi calitatea de vicepreşedinte al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, membru de onoare al Societăţii Academice Junimea, iar în anul 1919 a fost transferat la Cluj pentru organizarea Universităţii româneşti de aici, fiind şi primul rector al acestei universităţi. A întemeiat Muzeul Limbii Române şi revista „Dacoromania”, a contribuit la elaborarea „Dicţionarului Limbii Române” şi a tipărit „Atlasul lingvistic român”, iar din anul 1940 devine director al Institutului Cultural Român de la Berlin.
A publicat: „Lateinisches ti und ki in Rumanischen, Italienischen und Sardischen”, Leipzig, 1904; „Etymologisches Worterbruch der rumanischen Sprache. I. Lateinischens Element mit Berucksichtigung aller romanischen Sprachen, Heidelberg”, 1905; „Cinci ani de mişcare literară (1902-1906)”, Bucureşti, 1909; „Zur Rekonstruktion des Urrumanischen”, Halle, 1910; „Românii în Bucovina”, în „Luceafărul”, nr. 33, 1912; „Diaconul Coresi. Carte cu învăţătură, Vol. I”; „Textul”, Bucureşti, 1914 (în colaborare cu A. Procopovici); „Studii istroromâne, vol I-III”, Bucureşti, 1906-1920; „Istoria literaturii române. Epoca veche”, Sibiu, 1921; „Antologie română”, Halle, 1938 (în colaborare cu Ion Breazu); „Limba română. Vol. I” „Privire generală, vol. II”, „Rostirea”, Bucureşti, 1940, 1959; „Călare pe două veacuri”, Bucureşti, 1968; „Cercetări şi studii”, Bucureşti, 1974; „Braşovul de altădată”, Cluj-Napoca, 1977; „Memorii”, Bucureşti, 1978; „Spiţa unui neam din Ardeal”, Cluj-Napoca, 1998.
Comentarii