Alistar Elena
La data de 1 iunie 1873 s-a născut în familia preotului Bălan, din comuna Vaisal, judeţul Ismail, cea botezată Elena, fiica lui Vasile şi Elisabeta. Şcoala primară a făcut-o la Congaz în judeţul Cahul. A urmat apoi Şcoala Eparhială de la Chişinău. Acolo l-a cunoscut pe tânărul teolog Dumitru Alistar cu care s-a căsătorit foarte curând.
Elena a devenit învăţătoare, soţul fiind preot. L-a urmat, începând din anul 1890, pe soţul ei. Au lucrat în localităţile Văleni, Roşu, Zărneşti din judeţul Cahul şi Rezeni din judeţul Chişinău.
Între anii 1909 şi 1916 a urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Iaşi, devenind medic. Încă din perioada studiilor universitare s-a apropiat de mişcarea naţionalistă. Pentru ideile sale naţionaliste şi activitatea desfăşurată în cadrul grupului de orientare naţionalistă condus de Daniel Ciugureanu, a fost arestată împreună cu tot grupul. Grupul acesta susţinea ideea de a elibera Basarabia de sub stăpânirea rusă prin forţă. Era o fire foarte hotărâtă, urmându-şi cu fermitate idealurile, hotărâtă să ducă la îndeplinire ce şi-a propus. Era de aceea foarte apreciată în epocă, ceea ce a dus la urmarea ei de către foarte mulţi adepţi. Tocmai de aceea a ajuns şi în vizorul autorităţilor ţariste, la arestarea şi întemniţarea ei.
În anul 1916, după eliberarea din penitenciar, fiind în plin război, este mobilizată în armata rusă ca medic militar. A participat la război până la terminarea lui. După încheierea războiului a fost demobilizată. S-a integrat în serviciu, profesând ca medic la Spitalul din Costiujeni, de lângă Chişinău.
Devenise membră a Partidului Naţional Moldovenesc, în cadrul căruia a continuat să activeze. Din partea acestui partid a fost aleasă deputat pentru ţinutul Cetatea Albă în Sfatul Ţării. A fost o prezenţă activă în cadrul Sfatului Ţării, continuându-şi activitatea de propagator şi luptător pentru Unirea Basarabiei cu Ţara-Mamă. Este singura femeie cunoscută până acum ce a făcut parte din Sfatul Ţării şi a luat parte activ la evenimentele politice din Basarabia care au dus la Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă.
Elena Alistar a fondat „Liga Culturală a Femeilor din Basarabia”, fiind o militantă activă în cadrul acesteia pentru integrarea femeilor în viaţa socială a Basarabiei şi cucerirea drepturilor politice şi pentru femei, precum şi stabilirea egalităţii între bărbaţi şi femei.
Generalul Averescu, întors din tranşeele Primului Război Mondial, a renunţat la cariera militară pentru a se dedica vieţii politice, pentru care a considerat că are chemare. În anul 1918 a înfiinţat şi a condus „Liga poporului” care, din anul 1920, a fost transformată în Partidul Poporului. În apelul adresat tuturor românilor a arătat: „menirea acestui partid este îndreptarea dorită şi cerută de toţi”. Tocmai de acest lucru a fost atrasă şi Elena Alistar, când a aderat la acest partid. A ajuns chiar şi preşedinte al acestui partid. Menţionăm faptul că Averescu era şi el originar din Ismail.
Acesta a fost loial casei regale şi s-a luptat să-şi păstreze popularitatea cucerită încă din timpul din Primului Război Mondial. A fost preţuit mult de regele Ferdinand. A fost membru de onoare al Academiei Române. A murit în Bucureşti, în octombrie 1938.
În anul 1927, Elena Alistar a fondat în Basarabia şi „Gruparea Femeilor Române”, care a urmat idealul cu care s-a înscris în partid. Liga nu avea un anumit program, dar vehicula lozinci generale: „Muncă, cinste, legalitate” , „Răspunderi şi înfăptuirea reformelor ” şi altele. Deci o continuitate în ţelurile pentru care se înscrisese în partid. Acest lucru i-a atras pe foarte mulţi simpatizanţi, care şi-au dat seama că această femeie nu vehiculează nişte lucruri în care nici ea nu crede, ci este consecventă în realizarea lor.
Ea s-a mai evidenţiat în activitatea depusă în cadrul Societăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor Române, care-şi desfăşura activitatea sub înaltul patronaj al doamnei Alexandrina Cantacuzino. Şi în cadrul acestei societăţi şi-a urmat idealurile sale.
Este singura femeie, cunoscută până astăzi, care a luat parte activ la evenimentele politice care au condus Basarabia către Unirea cu Patria-Mamă.
La data de 27 martie 1918 a votat şi ea Unirea Basarabiei cu România, mulţi din cei prezenţi cunoscându-i idealurile cărora le-a închinat viaţa.
După iunie 1940 s-a refugiat în România. A locuit o vreme şi la Iaşi. Aici a fost arestată de regimul comunist şi trimisă la Pucioasa, judeţul Dâmboviţa, unde a şi decedat în anul 1955.
Posteritatea i-a fost recunoscătoare. Astfel, numele ei îl poartă Liceul Teoretic cu profil teatral din Chişinău şi o stradă din acelaşi oraş. Chipul ei apare pe-o marcă poştală tipărită de poşta din Basarabia. Cred că ar trebui să i se acorde o asemenea importanţă şi de către ţara noastră, România.
Prof. GH. DOLINSKI
Comentarii