Un punct de vedere

Fabrica de dosare

Motto: „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau!”

Costache Negruzzi, „Alexandru Lăpuşneanu”

Nu ştiu dacă aţi observat că în statul democratic, statul de drept cu pluripartitism, cu drepturi şi libertăţi, structurile de putere ale statului tind să acapareze mai multă putere, scapă de sub controlul organelor înzestrate cu atribuţii de control, scapă şi de opinia publică şi, treptat, tentaculele caracatiţei învăluie statul care i-a dat naştere, subjugându-l până la sufocare. Se zice – şi se zice cu dreptate, aşa ar trebui să fie – că nimeni nu e mai presus de lege, dar între acest enunţ nobil şi realitatea palpabilă este mare deosebire: în „prăsila de câini” dulăii sar peste lege şi cad, confirmând regula. De o bună bucată de vreme se tot vorbeşte, cu şi fără dovezi, despre statul paralel, despre abuzurile săvârşite de DNA, vârful de lance în lupta anticorupţie, structură aflată în sferele înalte ale justiţiei, intangibilă şi imuabilă, o adevărată republică a procurorilor, plătită bine din banii noştri, ca să ne apere de corupţi şi penali. Statul, larg la pungă, i-a dat un buget pe măsura importanţei, fără să se gândească prea mult că o structură care se luptă cu hoţii ar trebui să aducă cât mai mulţi bani la buget, însă această latură pecuniară este ignorată cu bună ştiinţă. Dacă ceva se va întâmpla cu justiţia, va fi reformată, se vor modifica legile, se vor aplica alte principii de promovare, n-ar trebui să se uite o problemă esenţială: salarizarea. Avându-se în vedere că sunt toate pârghiile de preluare a „averilor rău agonisite”, salariile procurorilor DNA trebuie asigurate în funcţie de „productivitatea” acestora, statul oferind doar o indemnizaţie de … lei şi până, să zicem, la 10-15 mii le completezi din recuperări. Credeţi că dacă, prin absurd, îi daţi acum lui Negulescu, Portocală, un salariu de 50.000 euro face mai mult? Nu. Face mai multe abuzuri în numele legii pe care o încalcă sistematic. Cum s-a ajuns ca justiţia să-şi aprobe singură veniturile salariale? Banii reprezintă puterea şi prea repede se poate crede de către cei aflaţi în această situaţie că sunt deasupra legii, sunt ceva special, în sferele înalte ale puterii, ceva modelat dintr-un aluat deosebit, apanajul zeilor nemuritori, dar care tot dădeau socoteală în faţa lui Zeus.

Presa scrisă şi vorbită a semnalat numeroasele abuzuri ale procurorilor atât de evidente şi de grosolane, încât nu-ţi vine să crezi că se pot întâmpla. Ca să faci un dosar „strâmb” mai că-ţi vine să înţelegi, dar ca să intervii în judecată, obligând pe judecător să dea sentinţa pe care o vrei tu, după cheful tău, este o monstruozitate. Adică de ce să fabrici dosare unor incomozi pe bază de delaţiune? Care-i etica ta profesională, procurorule, dacă întocmeşti dosarul cu ajutorul altor infractori? Când îi promiţi infractorului că îi diminuezi sau îl scapi de pedeapsă dacă semnează ce vrei tu, nu încalci legea? Scrie undeva că procuratura funcţionează pe bază de abuzuri?

Abuzurile repetate, reclamate chiar de oameni din interiorul sistemului, au condus la o situaţie explozivă în care „ori se rupe hamul, ori crapă iapa”. Îmbrobodirea practicată, invocându-se opreliştile legii, de procurorul Lucian Onea nu scapă ochiului avizat, rămân cu nedumerirea că toate se întâmplă la DNA Ploieşti. De ce tocmai la Ploieşti? Pentru că acolo s-a creat prima „republică de la Ploieşti”, tot de acolo era şi Didina, „ploieşteană republicană şi fată din popor” şi tot acolo sunt cele mai mari afaceri cu petrol. Ţinuţi în braţe de şefa DNA, Codruţa Kovesi, procurorii din Ploieşti s-au ştiut apăraţi şi apreciaţi, motiv suficient să comită nestingheriţi abuzuri multiple.

Depăşiţi de gravitatea situaţiei, membrii guvernului, premierul, au cerut intempestiv ca Tudorel Toader, ministrul justiţiei, să vină urgent din Japonia, că nu se mai ştie care-s procurorii şi care-s infractorii, el să-i categorisească şi să-i liniştească. De când a fost refuzat la Bruxelles să răspundă la toate acuzaţiile de abatere de la recomandările UE, rămânând pe-a lor, de acolo, şi pe-a Monicăi Macovei, nu mai este aşa sigur pe el, căutând înţelegere în partea cealaltă de Pământ, la Soare-Răsare, ca să asculte glasul Cocorului. Cred că el, de acolo, nu putea înţelege că a spart buba, tot puroiul, celulele moarte au dat pe dinafară şi se aşteaptă o atitudine intransigentă faţă de toate abuzurile şi încălcările repetate a legii. Ce şi-a zis Tudorel Toader? Din moment ce premierul s-a întâlnit cu ambasadorul SUA, Hans Klemm, au discutat despre legi şi tangenţial despre parteneriat, nu mai este nicio grabă, că treaba-i făcută. În subsidiar, s-a discutat şi despre banii cu care au fost plătiţi demonstranţii chemaţi din ţară de Monica Macovei, ca să se manifeste în buricul Europei, contra modificării legilor date de ea în 2005 şi impuse printr-o ordonanţă de urgenţă. Acuma, că s-a făcut un partid anti-Soros, un partid regional, în Transilvania, putem să ştim mai multe despre banii aruncaţi pe sutele mii de manifestanţi, dar şi pe nenumăratele ONG-uri care mai de care mai apolitice şi mai fără profituri.

Dacă ce se întâmplă în DNA, la doamna Kovesi, la Ploieşti şi în ţară, nu are nicio urmare, înseamnă că a explodat o nouă bombă de presă, va face valuri şi spume o săptămână, două, până vor obosi cei care au detonat-o şi se va intra pe făgaşul considerat normal.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: