Cezar's

Ştiţi cine-i şeful ?

 Blesteme. Care erau cele mai cumplite blesteme în trecut? Pe atunci, oamenii se blestemau între ei spunându-şi „Să-ţi zică gaea-n cap şi hogia la ureche”. Acesta era blestemul aducător de moarte. În accepţiunea românilor bucovineni, moartea arată ca… Samodiva era „o creatură cu dinţi albi, încolo toată pielea îi era neagră”. De aici, se născuse şi expresia „Lua-te-ar Samodiva!”. În afară de Sarsailă sau Satana (denumiri păstrate până în prezent), Necuratul avea şi el numeroase nume. „Franga” era unul dintre ele, aşa încât se împământenise, mai ales în mediul rural, expresia „A se duce Frangei”. Adică, a-l „înghiţi” Necuratul! Îndeosebi în satele din Basarabia, românilor le era teamă, ca şi azi, de ideea de a merge în Iad. În acele timpuri, umbla credinţa, în popor, că omul, ca să ajungă în Rai, trecea peste o punte îngustă ca un fir de păr. Puntea era făcută peste Iad şi se rupea dacă cel care o traversa fusese păcătos. In Iad, oamenii se aşteptau să o întâlnească pe mama lui Scaraoschi, o babă pocită şi urâtă, de care s-ar fi speriat şi sfinţii atunci când au zărit-o. Aceasta era „Talpa iadului”, despre care şi Ion Creangă pomenise în operele sale.

Brexit. John, valetul, intră val-vârtej: – Sir, au anunţat furtuni puternice pe Canalul Mânecii. Va fi dezastru! – Oh, John!… Iar rămâne biata Europă izolată… P.S. E cel mai mişto banc explicativ al cretinătăţii Brexit-ului… Mă rog…, în termenii glumelor clasice cu „Sir şi John”…

Fericire. „Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti. Îţi dai seama cu timpul că, dacă eşti alături de această persoană doar pentru a-ţi întovărăşi singurătatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.” (Jorge Luis Borges)

Invidie. „Era în ultima primăvară a lui Labiş. Luase obiceiul să vină la Facultatea de filologie. Din vreo pricină de femeie poate – sau pur şi simplu din dorinţa de a audia celebrul curs al profesorului Tudor Vianu. Nu-l iubeam – eram topit de invidie. Fusese îndrăgostit de femeia pe care eu o iubeam. El publica şi semnul tipărit al literei mi se părea miraculos şi de neatins. Nu era foarte înalt, avea chipul rotund, nasul cârn tronând peste o imensă mustaţă răsucită. Purta bundă, ca o sfidare împotriva oraşului şi a burgheziei în haine nemţeşti, pe atunci monstruoasă nu numai în textele tipărite despre ea, dar şi din pricina ideilor fixe ale acelei perioade. Mi-a produs o impresie sublimă şi deprimantă. Atunci nu puteam să cred că se poate scrie o poezie mai minunată decât «Moartea căprioarei». Aş fi dat orice de pe lume să fiu eu autorul acelei poezii. Cu oricine altul aş fi putut să fiu prieten, cu el niciodată. Mi se părea foarte frumos, deşi nu era. Atâta vreme cât el a trăit, eu nu am publicat niciun vers. El a murit în decembrie 1956, eu am debutat în martie 1957.” (Nichita Stănescu, „Amintiri din prezent”)

Lege (patriotică). Legea produselor româneşti face, deja, ravagii. La fiecare şaorma, trebuie să cumperi – vrei, nu vrei – şi o mămăligă.

Lux. „Risipa este singurul lux al celor săraci.” (Michel Tournier)

Optimism (mioritic). – Care mai e situaţia în România? – Cam grea, cam tristă! Bine măcar că mai avem încă pe cine… înjura!

Realism. Pentru un om realist – modelul actual, contemporan, orientat, deştept etc.! – nu este important dacă paharul este gol sau plin, dacă e pe jumătate plin… ori pe jumătate gol… Important şi salvator pentru el este cât a mai rămas în sticlă! În vreme ce filosofii perdanţi tot negociază: e pe jumătate gol? E pe jumătate plin, paharul… Cui îi pasă!? Realistul punctează decisiv.

Rotunjimi. Femeilor le plac bărbaţii plinuţi… în zona portofelului.

Sinceritate (sinucigaşă!). Dintre toate rudele nevesti-mii, sincer, cel mai mult îmi place de mine!

Şef. Uneori e greu să spui dacă într-o casă conduce bărbatul, femeia, soacra sau bucătăreasa. Totuşi, câinele casei ştie întotdeauna cine e şeful. (Marcel Pagnol)

Ziar. Un ziar este un instrument incapabil să facă deosebirea într-un accident de circulaţie şi colapsul civilizaţiei. (G. B. Shaw)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: