Ei se roagă pentru noi

Statistici ale Bisericii relevă un fenomen care încet-încet (şi sigur, din păcate) se impune chiar şi într-un spaţiu mai religios parcă decât altele, cel al Bucovinei. Dacă până acum puţini ani numărul aspiranţilor – băieţi şi fete – la viaţa monahală atinsese adevărate recorduri, de o vreme numărul acestora a început să scadă. În spatele cifrelor, părintele stareţ al Putnei, arhimandritul Velnic Melchisedec, exarhul mănăstirilor din cuprinsul arhiepiscopiei, vede plăntuţele izvorâte din seminţele răului şi este îngrijorat de vremea grea a secerişului acestora, de culesul acestei recolte nedorite, de mersul omenirii pe cărările pe care Satana le-a înmulţit, asfaltat, iuţit, astfel încât drumul către Împărăţia Răului să fie cât mai scurt.

Este adevărat că numărul tinerilor care frecventează Biserica pare să fie mare, dar în calea prea multora dintre ei s-a aşezat discoteca. Entuziasmul de după epoca neagră a sufocării credinţei păleşte totuşi, chiar dacă mulţimile adunate la praznicele unor vechi şi noi sfinţi vorbesc mai degrabă de contrariul unei asemenea constatări. Să fim de acord însă că flacăra credinţei a fost menţinută de secole în obştile călugăreşti, cele care, după Revoluţie, au deschis larg porţile mulţimii de tineri decişi să se consacre slujirii Domnului, mărindu-şi rândurile, împrospătându-le, revalorizându-le. Un imbold lăuntric vital i-a mânat către rigorile şi privaţiunile vieţii călugăreşti. Cei mai mulţi s-au integrat în aceste obşti, alţii s-au pierdut pe drum. În zidurile bisericilor, ale chiliilor, în cele ce separă de lume lumea monahală s-au zidit şi se zidesc şi sufletele lor, contribuţie a timpului nostru la timpul etern ce se edifică de secole întregi în lăuntricitatea acestor aşezăminte ale luminii şi speranţei.

Între cauze, părintele stareţ nominaliza secularizarea, dar şi, am adăuga noi, ostilitatea crescândă a societăţii faţă de Biserică, asumarea democraţiei ca o formă de revoltă faţă de toţi şi de toate, semeţirea individului în raport cu Divinitatea şi, desigur, prostia – aceeaşi pe care criticii moderni o reproşează celor ce se îngrămădesc la procesiunile consacrate unor sfinţi.

Pentru păcatele tuturor acestora, sunt însă încă în mănăstirile noastre destui rugători.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: