Comunele Bucovinei s-au „îmbogăţit” la finele anului 2017 cu o lucrare de înaltă ţinută, monografia Pojorîtei, realizare de excepţie a distinsei profesoare Viorica Cernăuţeanu, mulţi ani director al şcolii generale.
Rod al câtorva decenii de studii aprofundate (bibliografia cuprinde peste 200 de titluri!), lucrarea acoperă întreg evantaiul caracteristic (şi necesar) lucrărilor monografice.
Istoria aduce dovezi documentare din Preistorie şi perioada prefeudală până la apartenenţa la Ocolul Câmpulungului, perioada habsburgică, cea interbelică, pre – şi post-decembristă. Bogatul material ne face cunoscuţi conducătorii comunităţii, oameni de seamă afirmaţi pe alte meridiane, dar şi eroii Pojorîtei din cele două conflagraţii mondiale.
Este studiat atent şi competent complexul aspect demografic, în Pojorîta convieţuind alături de români (mulţi strămutaţi din Ardeal), germani („zipseri”, mai ales în Valea Putnei), evrei, ucraineni, ruteni.
Un capitol aparte este dedicat şcolii şi educaţiei (specialitatea autoarei), organizaţiilor de tineret, societăţilor culturale şi vieţii religioase. (Pojorîta se mândreşte cu unica biserică sătească cu şapte turle!).
Arhitectura populară şi arta prelucrării lemnului, costumul popular, tradiţiile locale şi lirica populară ne transportă pe teritoriul unei bogate şi autentice spiritualităţi.
Sportul nu lipseşte. În definitiv, Pojorîta a fost singura comună suceveană (şi printre puţinele din România!) cu echipă de fotbal în Liga a II-a.
Toate acestea le-am „recenzat” cu dl primar Bogdan Codreanu, în ambianţa plăcută a noului şi cochetului centru de promovare a turismului, acolo unde cei interesaţi pot găsi frumoasa lucrare dedicată unei perle a Bucovinei, acolo unde turismul are deja obiective intens frecventate!
PETRU TOMUŢĂ
Ca un post scriptum, un catren al unui poet local, Mihai Ilieş: „De oameni şi de locuri ce multe se pot spune!/ Dar eu din toate-acestea nu am putere-atâta./ Ce pot, o fac acuma şi spun la-ntreaga lume,/ Că satul ca-n poveste se cheamă Pojorîta”.
Comentarii