Ca un trăsnet din senin am primit cu toţii sfâşietoarea veste că Dumitru Covalciuc, cel care ieri era împreună cu noi, astăzi e trecut la veşnicie. S-a stins repede, în două zile, de parcă şi aici a căutat să folosească energia care l-a caracterizat întreaga viaţă. S-a grăbit să plece dincolo de existenţa pământească, când îi mai rămăseseră doar câteva zile până la cea de a 71-a aniversare.
Potrivit actelor de stare civilă, Dumitru Covalciuc s-a născut la 2 ianuarie 1947 în satul Oprişeni, raionul Hliboca. De fapt, adevărata zi de naştere a sa este 26 decembrie 1946. După absolvirea şcolii din satul de baştină, obţine studii medii la şcoala din Tereblecea. Fiind primul fiu în familia lui Vasile şi Eleonora Covalciuc, părinţii îşi văd odrasla preot. Tânărul Dumitru însă devine student la Institutul de medicină din Chişinău, dar în scurt timp renunţă la ideea de a deveni medic. Îl chema arta cuvântului!
Se înscrie la Secţia de Limba şi Literatura Franceză a Facultăţii de Limbi Romano-Germanice a Universităţii de Stat din Cernăuţi. De fapt, se dedică studierii istoriei Bucovinei şi valorificării tezaurului folcloric al ţinutului natal. Prin anii ’70 adună texte folclorice din diferite sate bucovinene şi le păstrează până când apare posibilitatea de a le edita în volume aparte sau colective.
În 1972 este chemat pentru recrutare în armata sovietică, însă, învinuit de „naţionalism burghez român”, este exilat la Baku (Azerbaidjan) şi internat într-un spital de psihiatrie, fiind izolat de societate. Găseşte însă putere şi energie pentru a se reconstitui.
Întreaga sa biografie de muncă ţine de gazetărie la „Zorile Bucovinei”. Este un ziarist recunoscut. Chiar de la începutul anilor ’90, odată cu începerea mişcării de renaştere culturală şi naţională a românilor din nordul Bucovinei, Dumitru Covalciuc devine un luptător înflăcărat atât pe paginile publicaţiilor româneşti din nordul Bucovinei, cât şi în presa periodică din România şi Basarabia. Pune la dispoziţia cititorului pagini inedite din istoria poporului român, atât de necunoscută în fostele hotare ale imperiului sovietic. Mai mult decât atât, Dumitru Covalciuc aduce lângă sine tineri profesori de istorie din regiune, care la îndrumarea sa studiază istoria adevărată a ţinutului natal şi o trimite pe băncile şcolilor prin intermediul publicaţiilor periodice.
După câţiva ani de activitate fructuoasă, Dumitru Covalciuc se învredniceşte să fie numit „Enciclopedia vie a Bucovinei” şi primii care îi atribuie acest titlu sunt jurnaliştii de la revista „Columna” din Chişinău, pe la începutul anilor ’90. Şi acesta este un adevăr pe care Dumitru Covalciuc îl confirmă tot mai mult prin activitatea sa de reconstituire a istoriei adevărate a acestui colţ de ţară. Nu credem că în istoria Bucovinei au rămas multe pagini nestudiate de istoricul, folcloristul, publicistul, scriitorul Dumitru Covalciuc.
Este membru-fondator al Societăţii pentru Cultură Românească „M.Eminescu” din regiunea Cernăuţi, care a fost fondată în luna mai 1989 şi nu a părăsit-o până în ultima zi a vieţii sale. În cadrul acesteia desfăşoară o amplă activitate în domeniul cercetării trecutului românilor din Bucovina. Meritul lui Dumitru Covalciuc este incontestabil la aflarea mormântului lui Iancu Flondor de la Maidanul Storojineţului. Aici, la mormânt, în 1990, găseşte de cuviinţă ca împreună cu un grup nu prea mare de prieteni şi părtaşi de idei, jurând credinţă pe Biblie, să constituie Cercul cultural „Arboroasa”, acesta devenind mai târziu Societatea culturală „Arboroasa”, preşedinte al căreia a fost până la ultima suflare.
Tot în 1990 fondează şi este director al Institutului obştesc de istorie, restituiri literare şi folclorice „Dimitrie Onciul”. Editează ziarul „Codrul Cosminului”, revista „Mioriţa”, „Calendarul poporului”, „Calendarul ortodox al românilor bucovineni”. Cercetează istoria bisericilor din ţinut, scriind lucrări de căpătâi în care dovedeşte provenienţa lor moldavă.
Dumitru Covalciuc tipăreşte peste 20 de volume de folclor şi o serie întreagă de monografii ale localităţilor nord-bucovinene. Iată doar câteva: „Poveşti şi snoave din Bucovina”, 1994; „Legende populare din Bucovina”, 1995; „202 cântece populare din Bucovina”, 1996; „Basme bucovinene”, 1997; „Stejarii Horecii”, 1997; „Petrea Voinicul şi Florea Înfloritul”, 2003; „Comori folclorice din dulcea Bucovină”, 2004; „Oprişeni, un sat la răspântiile istoriei”, 2008; „Pagini oprişenene”, 2014 şi altele.
A scris romanele „Revolta” (1990) şi „Tinereţea lui Doxachi Hurmuzachi” (2002), este autorul lucrării monografice „Eudoxiu Hurmuzachi, omul providenţial al Bucovinei” (2015). Ultimul volum inedit „Membrii Consiliului Naţional Român din Bucovina ales la Adunarea Constituantă din 27 octombrie 1918” a fost lansat cu o lună în urmă la Cernăuţi şi Piatra Neamţ, fiind menţionat şi cu Premiul Special al Saloanelor „Liviu Rebreanu – 2017” (proză) din Bistriţa-Năsăud.
Dumitru Covalciuc se află printre iniţiatorii organizării pelerinajelor la Stejarul lui Ştefan cel Mare din Codrii Cosminului, unde venea în fiecare an în a doua zi de Paşte. Tot lui i se datorează instalarea primei Cruci de piatră pe gropile comune de la Fântâna Albă, unde au fost împuşcaţi mii de români, documentarea şi editarea mărturiilor românilor deportaţi în Siberia şi Kazahstan.
Cea mai amplă lucrare a lui Dumitru Covalciuc care va rămâne în istoria culturii române bucovinene sunt cele 27 de volume ale revistei „Ţara Fagilor”. Este lucrarea de anvergură a celuia despre care astăzi, cu mare regret în suflet, vorbim la timpul trecut. Această lucrare constituie 27 de volume de documente istorice, literare, culturale care vor fi apreciate de posteritate la justa lor valoare.
Memoria despre Dumitru Covalciuc va dăinui în inimile noastre până la sfârşitul veacului. Dumnezeu să-l ierte şi să-i pună sufletul în paza îngerilor.
Cu profundă întristare,
Societatea pentru Cultura Românească Mihai Eminescu din regiunea Cernăuţi;
Societatea culturală „Arboroasa” din Cernăuţi;
Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina (Rădăuţi);
Societatea Scriitorilor Români din Cernăuţi;
Societatea Jurnaliştilor Români Independenţi din Cernăuţi;
Asociaţia „Prietenii Basarabiei, Bucovinei şi Ţinutului Herţa” (Dorohoi);
Catedra de Filologie Română şi Clasică a Universităţii Naţionale „Iu. Fedkovyci” din Cernăuţi;
Filiala „Arboroasa” din Vatra Dornei a Asociaţiei „Pro Basarabia şi Bucovina”;
Societatea Golgota a Românilor din Ucraina;
Societatea Golgota a Românilor din regiunea Cernăuţi;
Societatea Medicilor Români „Isidor Bodea” din Cernăuţi;
Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti din Cernăuţi;
Uniunea Interregională „Comunitatea Românească din Ucraina”;
Asociaţia ştiinţifico-pedagogică „Aron Pumnul” din regiunea Cernăuţi;
Liga apărării drepturilor omului (minorităţilor naţionale) din Cernăuţi;
Institutul de cercetări istorice şi culturale din Cernăuţi;
Liga Tineretului român „Junimea” din Cernăuţi;
Societatea Bibliotecarilor Bucovinei;
Colectivele mass-media de limbă română din regiunea Cernăuţi.
23 decembrie 2016
Autor text: NICOLAE ŞAPCĂ;
foto: VLADIMIR ACATRINI
Comentarii