Blondă. O blondă în autobuz. Şoferul anunţă: – Următoarea staţie, „1 Decembrie”! Blonda, panicată: – Mai devreme nu se poate?!
Cod (fiscal). Din propunerile (posibile, nu râdeţi, legislaţia fiscală e enorm de ilogică şi de schimbătoare, la noi…; e doar un eseu…, o glumă, deşi, perfect aplicabil, după mintea politicienilor şi legiuitorilor români) pentru noul cod fiscal (de fapt, pentru un vechi nou cod): În România se zice – de vreo, vai!, 25 de ani – că cine n-a murit în iarna asta, va regreta imprudenţa… în iarna viitoare. Mulţi oameni sunt în această existenţială dilemă: când ar fi mai ieftin – pentru familie – să-mi dau duhul şi să plătesc, creştineşte, ortul popii? Ei nu mai ştiu ce-i mai bine: să moară, totuşi, în iarna asta, de frig, sau să moară la vară, de foame. (De remarcat că România le oferă, totuşi, seniorilor, o opţiune. Alegerea anotimpului când să moară… Mai bine în zile de post, îi costă mai puţin pe moştenitori.) Taxa de înhumare se plăteşte de acum – că suntem în UE – în valută, fiindcă decesul se va considera a fi un soi de părăsire definitivă, cumva frauduloasă a ţării…, similară unei evaziuni fiscale din cimitir… Nu m-aş mira să fie legalizată, fiscal, şi glumiţa ceea veche: deţinătorii de locuri de veci în cimitir (mă rog, pensionarii, cei care au „supt”, nesimţiţii… pensie de la buget măcar 10 ani ) să fie obligaţi – sub alternativa naţionalizării gropii – să le ocupe/ locuiască, fizic, într-un oarece termen, decembrie 2017, de pildă (aşadar, presupuneam în urmă cu 1 – 2 ani!). Aş mai scrie… vrute şi nevrute pe tema asta, sensibilă, a pensionarilor, a oamenilor, a generaţiei care, de fapt, a construit, cu sacrificii, România de azi. A dispreţului – să fim sinceri! – societăţii româneşti faţă de părinţii ori bunicii noştri. Mereu tăcuţi, modeşti, discreţi, săraci… Sfătuindu-ne şi pe noi, pe copiii ori nepoţii lor, să facem „ciocu mic”, să nu ne facem nouă rău demascând impostura, nonvaloarea care ne conduc azi, autoritar, sub sigle de partide mereu schimbătoare, inutile. Dar sunt atât de trist, de dezamăgit… Să ne trăiască părinţii ori bunicii! Ori, măcar, memoria, lecţiile lor…
Complot. S-a construit, aşadar, un complot pentru asasinarea regelui Ferdinand la Iaşi – stilul clasic bolşevic. Pe scurt: în decembrie 1917, Lenin îi ordona lui Simion Roşal să atenteze criminal la viaţa regelui român, pentru ca, ulterior, regimul bolşevic să fie instaurat prin concursul lui Cristian Rakovski, Mihail Gheorghiu Bujor, Ion Dissescu. Roşal a eşuat, a fost prins de autorităţile române, judecat şi condamnat la moarte. Momentul a asprit şi mai mult relaţiile ruso-române. Situaţia avea să se înrăutăţească.
Decalog. 1. Nu fumat, nu alcool, ci apă şi suc de fructe 2. Nu colesterol, ci hrană predominant vegetală 3. Nu şedere, ci mişcare şi ventilaţie în aer liber 4. Nu frig, ci haine potrivite şi casă caldă 5. Nu caniculă, ci evitarea arşiţei 6. Nu muncă istovitoare, ci activitate pe gustul tău. 7. Nu murdărie, ci spălare şi iar spălare 8. Nu ceartă, ci viaţă liniştită. 9. Nu şef, preferă să trăieşti retras. 10. Nu grabă, ci precauţie şi gândire în ceea ce faci. Perfect! Dar greu de aplicat…
Greaţă. „Frigul munceşte pe dealuri/ Noaptea târziu coboară lângă streşini/ Suflă-n burlane şi încearcă hoţeşte şi inima mea/ Frigule, zic, sunt obişnuit/ Caută-ţi altă adresă,/ Pe aici trecut-au ample cohorte de geruri/ Ele iscă iernile care mutilează o patrie/Sunt în plasma plină de viscolele minciunii,/ Aici în odaie,/ Sunt în votul meu de mâine,/ În ochiul orb al alegătorului/ Şi-n steaua polară a neputinţei/ Sunt obişnuit, frigule,/ Călit chiar ca o cămilă care duce în spate deşertul,/ Pe mine nu mă mai poţi speria/ Aştept zăpezile care să acopere greaţa, în decembrie.” (Lucian Avramescu)
Măgureanu (Virgil). „În decembrie 1989 am avut o lovitură de stat militară, reuşită parţial, şi aceasta a fost organizată de KGB şi CIA”. Fostul şef al SRI spunea că datele loviturii de stat se ştiau din septembrie ’89. Măgureanu mai spune că încă din a doua jumătate a anilor ’70 se ştia că succesorul regimului Ceauşescu şi al lui personal va fi Ion Iliescu, considerând că marginalizarea lui Iliescu din ultima perioadă a regimului comunist a fost şi din această cauză. Fostul şef al SRI spune că arestarea şi condamnarea generalilor Stanculescu şi Chiţac este o farsă judiciară sinistră. „Nu e vorba numai de contribuţia generalului Stănculescu, de neînlocuit în acele evenimente, dar cineva vrea să ne adoarmă cu ideea că, dacă a scos în faţă nişte ţapi ispăşitori, ei scapă nevinovaţi.”
Omagiu. „Există aici, în această sală, tineri care au murit în revoluţia din decembrie 1989.“ (Viorel Cataramă)
Comentarii