Beneficiarul

Că „totul” e de vânzare n-o ştim de ieri de azi. Dar despre faptul că drepturile de proprietate intelectuală asupra numelui şi imaginii duhovnicului Arsenie Boca au fost cumpărate (iniţial, a încercat să le ia de la structura românească de profil, dar, refuzată, le-a luat de la Oficiul European de Proprietate Intelectuală) de un întreprinzător maghiar am aflat-o de curând. „Aki korán kel aranyat lel” (Cine se trezeşte devreme găseşte aur) zice un proverb unguresc. Şi, cu licenţa în mână, cum că el, numit „Beneficiarul” în document, Andor Sandor (pe româneşte, Andrei Alexandru sau, după înţelesul numelor, după greaca din care provin ambele, Bărbatul Protector), reprezintă „marca Arsenie Boca”, le-a cerut (pare-se că, deocamdată, doar lor) precupeţilor din târgul de suveniruri religioase de lângă Mănăstirea Prislop să-şi pună holograme pe marfa respectivă şi să-i dea partea la câştig, dacă nu, ameninţându-i că-i târăşte în instanţă. Pe de altă parte, (tot) de mirare este că încă nu s-a adresat direct, cu aceleaşi pretenţii, manufacturilor chinezeşti care produc obiectele cu chipul duhovnicului şi de la care comercianţii români le cumpără cu kilogramul sau chintalul, spre a le vinde cu bucata. Nu-i clar cum vor scoate cămaşa precupeţii autohtoni ai chipului părintelui Boca, dar o variantă la fel de năstruşnică ar fi ca, dintre ei, să se ridice un bărbat întreprinzător care să cumpere de undeva, spre a o proteja doar dumnealui, în calitate de beneficiar, „marca Andor Sandor”. Aparent e imposibil, dar nu-i exclus să se găsească totuşi cineva care să i-o dea. Că totu-i de vânzare…