Protopopiatul Fălticeni

Istorie scrisă de credincioşii de aici

În calendarul creştin-ortodox, ziua de 30 octombrie face pomenirea Sf. Sfinţit Mucenic Zenovie, ep. Ciliciei şi sora sa, Zenovia. O zi obişnuită din viaţa creştinilor, care nu este propusă de vreun semn în calendar ca zi de sărbătoare.

Există însă în Moldova două biserici care sunt aşezate prin binecuvântarea lui Dumnezeu sub ocrotirea Sfinţilor Mucenici Zenovie şi Zenovia. Este vorba de biserica Mănăstirii Nechit din comuna Borleşti judeţul Neamţ şi Biserica parohiei Ţarna Mare, din Fălticeni, judeţul Suceava. Ctitorul acestor biserici este Pr. Arhim. Zenovie Ghidescu, care îşi doarme somnul de veci la Mănăstirea Nechit, despre care P.S. Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Ariepiscopiei Bucureştilor, spunea: “… un om minunat care a ctitorit 10 biserici, un model de îndelungată slujire, fiind un stareţ râvnitor şi un îndrăgostit de Liturghie. A avut o râvnă deosebită pentru slujirea Sfântului Altar şi a clădit neîncetat pentru Hristos biserici şi suflete”.

Deci, pentru creştinii din Ţarna Mare, dar şi pentru cei ce sunt legaţi de această biserică prin participarea la slujbele ce se oficiază aici ori au depuşi în cimitir pe cei dragi plecaţi la Domnul, 30 octombrie este zi de sărbătoare în care îşi cinstesc ocrotitorii, Sf. Mc. Zenovie şi Zenovia şi pomenesc ctitorul, Arhim. Zenovie.

Este pentru noi un bun prilej de a vă pune în faţă date despre istoria acestei comunităţi împletită, altfel nu se poate, cu organizarea şi devenirea în timp a parohiei de astăzi.

Satul Ţarna Mare, pentru că asta a fost la început, a luat fiinţă în urma împroprietăririi din 1921. Prin legea pentru reforma agrară promulgată la 17 iulie 1921 şi regulamentul de aplicare promulgat la 6 noiembrie 1921, au fost împroprietăriţi în Ţarna Mare cu lotul tip de 4 ha şi lot în completare de 2-3 ha un număr de 71 de familii din satul Leucuşeşti şi satele vecine, cu suprafaţa totală de 277 ha.

Pentru înfiinţarea unei ferme agricole, Şcoala normală de învăţători “Ştefan cel Mare” din Fălticeni, a fost împroprietărită în Ţarna Mare cu 15 ha, pentru şcoala primară, ce trebuia să ia fiinţă, se atribuia 1 ha, iar pentru cimitir 1 ha.

În anul 1934, direcţia reformei agrare, serviciul agricol al judeţului Baia, cu numărul 267159 din 10 decembrie, mai aproba 1 ha pentru şcoală şi 1 ha teren pentru Biserică.

Cei dintâi locuitori care au părăsit satul natal Leucuşeşti şi s-au stabilit in Ţarna Mare, unde au fost împroprietăriţi prin reforma agrară, au fost: Ioan Ghe. Boaru, Vasile Ghe. Boaru, Gheorghe Săndulescu, Neculai Bucovineanu, Dumitrache Ioniţă, Gheorghe Ploiţa, Gheorghe Maftei, Gheorghe V. Pavăl, Elena V. Boambă, Ion Tănasă, Mihalache Mereuţă, Constantin Boaru, Costache Acasandrei şi Neculai Tofan.

Deoarece la împroprietărire nu s-a fixat vatra de sat, fiecare şi-a amplasat locuinţa pe lotul său unde a crezut de cuviinţă. Din această cauză satul se întinde pe toată moşia Ţarna Mare şi Halm, pe o distanţă de 6 km, de la hotarul cu satul Petia până la hotarul cu Hârtop şi Leucuşeşti. La început, sătenii au locuit în bordeie, colibe sau case construite din pari împletiţi cu nuiele lipite cu lut şi acoperite cu stuf sau paie.

Încă de la înfiinţare, satul Ţarna Mare, fiind un sat mic, a fost sub administraţia locală a mai multor comune, după cum urmează:

  • Din 1921 până în 1924 a aparţinut de comuna Şoldăneşti.
  • După ce în 1924 satul Şoldăneşti trece ca suburbie a oraşului Fălticeni, satul Ţarna Mare intră în componenţa comunei Huşi, unde rămâne până în 1927.
  • Între 1927 şi 1930 aparţine de comuna Hârtop pentru ca apoi să treacă la comuna Pleşeşti, unde rămâne până în 1943.
  • În 1943, Ţarna Mare revine la reînfiinţata comună Hârtop.

La 1 ianuarie 1961 în urma cererilor repetate ale cetăţenilor satului Ţarna Mare, format din cele două cătune, Halm şi Ţarna Mare, localitatea a trecut în administraţia oraşului Fălticeni, astăzi cunoscută ca un cartier al oraşului.

În ce priveşte organizarea vieţii spirituale, trebuie spus de la început că locuitorii din Ţarna Mare au fost şi sunt creştini ortodocşi. Nefiind mult timp biserică în sat, oamenii mergeau la bisericile din Fălticeni şi Şoldăneşti.

Până în 1937, serviciile religioase au fost oficiate de pr. Grigore Zaharescu, care era preot paroh la Biserica din Şoldăneşti. Nefiind biserică şi cimitir în Ţarna Mare, preotul venea în sat cu ocazia Ajunului Crăciunului şi al Bobotezei şi când era chemat să dea Sfânta Împărtăşanie oamenilor bolnavi. Cei decedaţi erau înmormântaţi în cimitirul din Leucuşeşti.

Prin stăruinţa preotului Grigore Zaharescu se construieşte în Ţarna Mare o clopotniţă din lemn şi se procură un clopot. De acum, cei morţi nu vor mai fi duşi la Leucuşeşti, ci vor fi înmormântaţi în cimitirul de aici. Primul mormânt a fost săpat în toamna anului 1936, pentru Lucia Kiper din Fălticeni. Mormântul are o cruce din piatră care s-a păstrat până astăzi.

În anul 1937, Pr. Grigore Zaharescu iese la pensie şi este înlocuit de pr. Paul Todicescu, care avea parohia Tâmpeşti – Grădini. Acesta oficiază serviciile pentru credincioşii din Ţarna Mare până în 1942, când satul este arondat parohiei Şoldăneşti, unde slujea pr. Nicolae Iordachescu.

În vara anului 1947, credincioşii din satul Orţeşti, comuna Drăgăneşti, făcându-şi biserică nouă, donează bisericuţa veche de lemn locuitorilor din Ţarna Mare. Desfăcută bucată cu bucată, este reclădită aici şi serveşte ca biserică oficială până în anul 1978, cu hramul “Naşterea Maicii Domnului”, pe 8 septembrie. Pictura din această bisericuţă a fost făcută de pictorul Doroftei din Fălticeni.

În anul 1969 începe “minunea” de la Ţarna Mare… Este numit aici ca preot misionar cuviosul Arhim. Zenovie Ghidescu, care te „seducea” cu blândeţea, sinceritatea şi uneori asprimea cu care te aşeza în împăcarea cu Dumnezeu şi cu tine însuţi. Este numit preot pentru credincioşii de aici, dar, administrativ, Ţarna Mare, ca parohie, devine filie a parohiei Sf. Ilie Fălticeni.

Părintele Zenovie s-a născut la 25 martie 1919 în satul Hociungi, jud. Neamţ, din părinţii Gheorghe şi Maria. A plecat la mănăstire la vârsta de 15 ani cu icoana mamei în suflet despre care a mărturisit „…a fost primul apostol care ne-a predicat şi de la care am învăţat să cunoaştem pe Dumnezeu şi pe Maica Domnului, am învăţat să facem cruce, să postim, să ne închinăm, să facem metanii, să cinstim pe Dumnezeu şi Biserica Lui, să onorăm pe sfinţii şi pe slujitorii bisericii şi să ne pregătim pentru viaţa viitoare…”.

În scurt timp, bisericuţa de lemn din Ţarna Mare a devenit loc de pelerinaj. Credincioşii din jud. Suceava şi nu numai îl căutau pe părintele pentru rugăciune, sfat înţelept, pentru hotărârea cu care te convingea că la Dumnezeu totul este cu putinţă pentru cel credincios. Am slujit de foarte multe ori cu el în peste 30 de ani de preoţie şi sunt convins acum că îşi lua energie şi putere în credinţă de la credincioşii care îl căutau. Stătea ore întregi la uşa altarului ascultându-i şi alinându-le necazurile cu rugăciune şi sfat părintesc.

În 1970, pr. Zenovie a început construcţia unei frumoase biserici, parte a misiunii cu care a venit aici, a casei parohiale şi a paraclisului. Pentru a nu împiedica oficierea slujbelor religioase, zidurile bisericii au înconjurat vechea bisericuţă de lemn, aceasta fiind desfăcută numai în momentul în care a fost terminată noua biserică. Sfânta Masă, catapeteasma, strănile şi icoanele din vechea biserică se află în paraclisul zidit odată cu biserica de către pr. Zenovie.

Pictura bisericii a fost executată în tehnica frescă de către monahia Viorica Creţu de la M-rea Prislop, din Răşinari – Sibiu, iar catapeteasma şi strănile, de meseriaşii din Grumăzeşti – Neamţ.

Trebuie precizat că această ctitorie a fost realizată într-un context politic deloc prietenos acestor acţiuni ale Bisericii. Dar reprezentanţii acestui sistem, mărturisea părintele, făceau donaţii consistente în bani şi materiale, sub acoperirea anonimatului, simţind folosul rugăciunilor părintelui pentru ei şi pentru lume.

Biserica a fost sfinţită în data de 30 octombrie 1978 de către Patriarhul Teoctist, pe atunci mitropolit al Moldovei, fiind aşezată sub ocrotirea Sf. Mc. Zenovie şi Zenovia, după numele ctitorului ei, Pr. Arhim. Zenovie Ghidescu.

Dau slavă lui Dumnezeu că l-am cunoscut şi am stat în umbra lui atâţia ani, bucurându-mă de dragostea şi preţuirea lui şi mărturisesc că m-am simţit ocrotit în toată viaţa mea de rugăciunile şi binecuvântarea părintelui meu de suflet. La numirea mea ca preot la Ţarna Mare, într-un acces de sinceritate, i-am mărturisit Î.P.S. Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor, pe atunci Episcop Vicar al Mitropoliei Moldovei, că nu-l cunosc pe pr. Arhim. Zenovie. Înaltul mi-a spus: “niciodată să nu mai spui că nu-l cunoşti pe părintele Zenovie…”. Cred că nimeni din biserică nu trebuie să spună că nu cunoaşte activitatea misionară şi administrativă a părintelui, el a scris o pagină de lumină în istoria Bisericii române.

Recunoscut deja pentru râvna sa în lucrarea Bisericii, puterea rugăciunilor şi experienţa în construcţia de locaşuri de închinăciune şi apreciind că lucrarea misionară de la Ţarna Mare se încheiase, pr. Arhim. Zenovie Ghidescu este numit la 1 aprilie 1980 stareţ la M-rea Horaiţa din jud. Neamţ. Aici stă 10 ani, până în 1992, timp în care, prin lucrarea sa, a reaşezat Mănăstirea în salba de diamante a mănăstirilor nemţene. În 1992 se retrage la Mănăstirea sa de suflet, M-rea Nechit, la a cărei refacere lucra încă din 1978, pe când era preot la Ţarna Mare. A plecat la Domnul la 23 martie 2014, după 80 de ani de călugărie, trupul odihnindu-se în incinta mănăstirii, iar sufletul, cu certitudine, în bucuria cerurilor laolaltă cu drepţii şi cuvioşii lui Dumnezeu.

La Ţarna Mare, după plecarea părintelui Zenovie, este numit preot pr. Viorel Vrabie, care va oficia până în 1982, când este transferat la cerere la parohia Valea Bourei, ulterior la parohia Dolheştii Mici, unde slujeşte şi astăzi.

De la 1 noiembrie 1982 şi până astăzi, slujeşte la Ţarna Mare semnatarul acestor rânduri, pr. Dan Panţiru, absolvent al Institutului Teologic de grad Universitar Bucureşti, promoţia 1982, născut în comuna Costuleni, jud. Iaşi.

În urma demersurilor făcute, prin decizia 9070/1990, Ţarna Mare este recunoscută ca parohie cu administraţie proprie. În cei 35 de ani de când slujesc aici, susţinut şi încurajat permanent de pr. Zenovie, am continuat activitatea preoţilor înaintaşi, în primul rând prin dinamizarea vieţii religioase, prin oficierea slujbelor în duminici şi sărbători. În plan administrativ, menţionăm construirea unei case de prăznuire, casă mortuară şi lumânărar, precum şi întreţinerea şi înnoirea, după caz, a unor construcţii anexe. Nu este neglijată nici activitatea filantropică, unde prin identificarea problemelor sociale angajează pe credincioşi la chemarea iubirii faţă de Dumnezeu şi aproapele.

Istoria acestei comunităţi de la Ţarna Mare, în plan religios şi civic, a fost scrisă de oamenii de aici, harnici şi generoşi, adunaţi în jurul bisericii, asumându-şi istoria şi făcând istorie pentru bucuria lor şi a copiilor lor.

Pr. DAN PANŢIRU

Parohia Ţarna Mare

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei:

Niciun articol găsit.