Un punct de vedere

Sfânta Miercuri pesedistă

Motto: Tot capita, tot sensus”

 (lat. „Câte capete, atâtea păreri”)

Între marţea cu trei ceasuri rele şi joia neagră care declanşase criza economică din 1929-1933, mai rămăsese o zi albă, Sfânta Miercuri, smolită şi ea de amatorii de culori întunecate, ca să-ţi piară cheful şi să nu mai ai nicio bucurie. Sigur că nu poţi fi de acord cu programul adversarilor, cu felul în care se guvernează, cu miniştrii şi cu primul ministru, cu toţi cei care, nu chiar întâmplător, sunt la putere, dar de aici şi până la a adopta o poziţie nihilistă la tot ce face guvernul, la toate măsurile de guvernare este o cale lungă. Ca să folosesc arsenalul opozanţilor, voi spune că „revoluţia fiscală”, tratată ca o lege a măririi salariilor, a dat apă la moara tuturor celor care cred că se pricep la toate, care au venit fiecare cu socoteala lui, demonstrând indubitabil pierderi importante la salariile angajaţilor, dar şi „învârtelile” angajatorului. Toată lumea pierde, în afară de Dragnea, Tudose şi Tăriceanu! Dintr-o dată, toţi vânduţii, întreţinuţii, pescuitorii în ape tulburi, lătrăii de profesie, acompaniaţi de intelectualii subţiri, cu studii şi doctorate „pe bune”, s-au trezit că-i doare în cot de cei ce muncesc, adică de clasa muncitoare şi, în acelaşi timp, îi caină pe patronii mici şi mari, cei din multinaţionale, voind ei să împace munca cu capitalul. Mi-a fost dat să aud inepţia că patronii produc plusvaloare, teză hazlie din economia lui mutu’. Niciodată ca acum nu mi-a fost dat să ascult reacţionarismul tembel dat în clocot, nu-mi venea să cred că o făceau din capul lor, prea se vedea că sunt dirijaţi, canalizaţi spre o idee şi un scop şi nu pun mâna-n foc că n-au fost şi unii care au fost plătiţi. Să fim bine înţeleşi. Codul fiscal al lui Tudose – Mişa poate avea lacune (când veţi ajunge la guvernare, să nu ţineţi cont de el!) şi nici nu poate să răspundă la toate exigenţele exprimate de-a valma, de cei ce ştiu şi, mai ales, de cei care nu ştiu, dar sunt la număr („Proşti, proşti, dar mulţi!”), însă nu-i bine să nu separi grâul de neghină şi odată cu apa din copaie să arunci şi copilul. Nu cred că pot fi negate două (cel puţin două!) fapte, prin natura lor, importante, cu urmări benefice asupra economiei şi a finanţelor: primul se referă la patroni de-ai noştri, mici şi mijlocii, care fac evaziune fiscală pe bandă, plătesc muncitorii cu salarii minime în acte, nu le plătesc contribuţiile sociale la sănătate şi la pensii, mai ales la pensii, care va să zică, asta pe lângă faptul că fac fel de fel de tertipuri ca să nu plătească impozitele către stat, bineînţeles, cu ajutorul şi concursul organelor de control. Se trezeşte unul că n-are dreptul la asistenţă medicală gratuită, iar de pensie, nici vorbă. Înţeleg că angajatul va trebui să-şi plătească singur contribuţiile şi cred că unii nu le vor plăti, dar banii contribuţiilor rămân la ei, nu la patron! V-aţi întrebat măcar o dată care-i gradul de exploatare al amărâtului? Cum vi se pare drept şi creştineşte ca unul să n-aibă ce mânca şi altul să-i cumpere amantei chiloţei cu swarovski? Tăntălăii care înţeleg pe dos problemele sociale contraatacă şi spun că asta-i o poziţie de stânga, duce ţara în Belarus (asta-i locaţia acuma!), în Rusia, la Putin, într-un răsărit nedefinit, iar noi suntem europeni get-beget, din aceia care nu plătesc impozite; al doilea element important, de care n-a îndrăznit nimeni să se agaţe până acum, la Tudose cel hulit şi negru şi brăzdat ca o arătură prost făcută în Bărăgan, se referă la impozitarea băncilor şi a companiilor industriale multinaţionale. Sunt asemenea bănci şi companii care plătesc impozite către stat? Sunt, nu ştiu câte şi cât plătesc, dar sunt. Partea proastă este că sunt bănci (19 la număr) care de 10-12 ani raportează pierderi, nu dau nimic. Trebuie arătat celor interesaţi că tu, române, dacă pui la bancă o sumă de bani, nu primeşti nici dobândă modică; în schimb, dacă te împrumuţi pentru casă, pentru mobilă, pentru maşină, ţi se percepe o dobândă de 7,5 şi chiar 8%, plus comisioane de administrare. E drept? Zic deştepţii, subţirii, că pleacă băncile dacă le strângi cu uşa. De-abia aşteaptă altele să vină! Oricât ar plăti dobânzi, taxe şi impozite la noi, tot câştigă faţă de ce-i la ei. Am ajuns la chestiunea aceea hazlie: „Dai în mine? Dai în fabrici şi uzine”.

Oare de ce nu-i bine să impozităm multinaţionalele industriale? Că pleacă de la noi? Rămân muncitorii pe drumuri? Cântec de adormit proştii! Cântăreţii în struna capitalismului multinaţional dezvoltat vor ca situaţia să se perpetueze la nesfârşit: companiile străine să prospere, iar statul să piardă. Chiar dacă le impozităm profiturile, rămân în mâna lor o gamă largă de acoperire a veniturilor. De ce acuma, când se ştie de ani de zile de această situaţie? Tudose v-ar spune: de aia! Eu vă spun că situaţia ţării noastre o impune. Este necesar să redevenim stăpâni pe dreptul nostru. Înseamnă oare că, dacă-i punem să plătească, aşa cum este în toată lumea, suntem împotriva U.E.? Oare Trump nu plăteşte impozite pentru afacerile sale? Are privilegii speciale ca preşedinte SUA? Aplicând legea, facem un act de dreptate şi de demnitate.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!