Modul superlativ

Din perspectiva noastră ca fost stat comunist, evoluţia Coreei de Nord este înfricoşătoare. Nu neapărat din motive militare, deşi nu cred că nu l-a dus mintea pe conducătorul iubit să pună de-o bombă atomică. Că apă grea deja aveam… Ci din perspectivă politică şi, fatalmente, umană. La mari demonstraţii de dragoste faţă de iubitul conducător aveam deja experienţe (cam tot de pe acolo implementate), la constituirea corului de lăudaci ai Ceauşescului şi la exagerările din interpretare – aşijderea. Aşadar, nu era deloc greu de ajuns la „culmile” pe care le-a atins astăzi Coreea în materie de cult al personalităţii.

Mi-a adus zilele trecute la redacţie un tânăr deputat sucevean un volumaş, zdravăn cartonat (n-ar trece glontele prin el de-ar fi ţinut în buzunarul de la inimă…), de culoare verde, elegant chiar, intitulat „Să desăvârşim în mod strălucit cauza Revoluţiei Juche, avându-l ca stindard înălţător pe Marele Tovarăş Kim Jong Il, Eternul Secretar General al Partidului nostru”, semnat de liderul Coreei de Nord, Kim Jong Un, şi editat în limba română la Râmnicu Vâlcea, de Editura BIBLIOSTAR, în 2015. Cele 31 de pagini ar fi reprezentat o „operă a Tovarăşului Kim Jong Un”, prezentând „alocuţiunea rostită în ziua de 6 aprilie 2012, în prezenţa oficialilor de răspundere al (sic!) Comitetului Central al Partidului Muncii din Coreea”. Ea preceda a patra Conferinţă a Reprezentanţilor Partidului Muncii din Coreea.

Evenimentul astfel pregătit urma, pe lângă o „acţiune de normalitate – unele eliberări din funcţii ale unor membri ai organelor de conducerea ale Comitetului Central” (p. 5) – şi ceva execuţii, probabil, aşa cum pare să se fi întâmplat nu neapărat în mod public –, urma aşadar să consacre proclamarea „Marelui General Drept Etern Secretar General al Partidului nostru”. „Noi trebuie să îl venerăm statornic…”, „a-l situa neclintit pe Marele General în funcţia de Secretar General…”, „ideologia şi linia trasată de Marele General reprezintă călăuza conducătoare perpetuă…”, „…printr-o conducere genială…”, „vor străluci de-a pururi…” etc. etc.

Iată aprecieri ce vizează superlativul absolut, dincolo de care nimic nu este! Pare uşuratică o asemenea afirmaţie, dar suntem printre puţinele naţiuni ale omenirii care pot intui o asemenea „realitate”, având în vedere gradul de îndobitocire… „cultică” la care parte din societatea noastră a ajuns în adularea splendorii conducătorului.

Probabil că Dumnezeu însuşi ne-a ajutat să scăpăm de unul dintre uzurpatorii săi. Dar Marele General n-o fi uneltind ceva acolo, Sus împotriva Creatorului?…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: