Un bun bucovinean

O nefericită situaţie a transformat bucuria împlinirii, în ziua de 20 septembrie, a vârstei de 97 de ani de către eminentul eminescolog, academicianul Dimitrie Vatamaniuc, în cumplită suferinţă. Savantul şi-a petrecut în acea zi pe ultimul drum draga soţie, energica femeie care i-a asigurat liniştea cercetării operei poetului naţional.

Suntem mulţi cei care îi suntem de departe alături academicianului de la Suceviţa la marea suferinţă determinată de plecarea la cele veşnice a distinsei şi iubitei dumisale soţii. Căci, în Bucovina, Dimitrie Vatamaniuc nu rămâne doar ca prestigiosul exeget al operei eminesciene, ci şi ca un activ şi riguros promotor al culturii provinciei, începând cu marile şi multele eforturi, ale rădăuţenilor îndeosebi, de a reinsufla spiritul Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, cea care a avut rolul cel mai însemnat în trezirea, menţinerea vie a conştiinţei naţionale în vremurile ocupaţiei habsburgice. Ca şi, de asemenea, în pregătirea şi desfăşurarea actului reîntoarcerii provinciei la patria mamă – România, în 1918. În toate aceste demersuri, în care s-au implicat în mod remarcabil şi personalităţile Rădăuţiului, eminescologul a avut sprijinul academicienilor de obârşie bucovineană – Radu Grigorovici, Vladimir Trebici, Radu Economu ş.a. – care au transferat din marele lor prestigiu tuturor acestor eforturi de a reaşeza Bucovina la locul meritat în peisajul naţional.

Marea realizare a acestora a fost înfiinţarea, sub egida Academiei Române, a Centrului de Studii, ulterior Institutul „Bucovina”, ca partener din partea română al şvabilor de la Augsburg şi al ucrainenilor de la Cernăuţi. Este, probabil instanţa ştiinţifică, alături de nemţi, cu cele mai notabile realizări în configurarea proiectului asumat de cele trei părţi pe acest tărâm – realizarea „Enciclopediei Bucovinei”.

Dimitrie Vatamaniuc a fost numit directorul Institutului, activitatea remarcabilă a colectivului rădăuţean datorându-i-se în bună măsură. Exigenţa sa, calitatea prestaţiei ştiinţifice, mobilizarea cercetătorilor pentru editarea „Analelor Bucovinei”, revista românească ce adună între coperţile sale rodul cercetării româneşti asupra culturii bucovinene, au fost determinante pentru dobândirea bunului renume de către Institut.

Venerabilul academician este astăzi directorul onorific al Institutului „Bucovina”, el predându-i ştafeta profesorului Marian Olaru. Numele său rămâne însă indiscutabil legat de naşterea, creşterea şi maturizate acestei instituţii menite să aşeze în termenii adevărului istoria Bucovinei.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: