„Cu lacrima limbii noastre…”, la Cernăuţi

A plâns cerul peste Cernăuţi la sfârşitul zilei de duminică, 3 septembrie, când se închidea încă o filă a sărbătorii de suflet dedicate limbii române, sărbătoare organizată de Societatea pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”. A fost doar o etapă a manifestărilor profunde şi unice în felul lor desfăşurate pe 31 august la „Zorile Bucovinei”, jurnalul portdrapel al românismului în nordul Bucovinei, la Societatea „Mihai Eminescu”, la Societatea Scriitorilor Români sau la Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”. De dimineaţă, oraşul a fost scăldat într-un soare blând, încălzind inimile românilor cernăuţeni şi a celor veniţi din ţară să rostească împreună o odă limbii materne, cea care de 2000 de ani este „stăpâna noastră”. Au trăit bucuria de a fi prezenţi români din toată regiunea Cernăuţi (e şi motivul pentru care sărbătoarea se desfăşoară de 28 de ani într-o duminică).

Debutul manifestărilor a avut loc la sediul Societăţii „Mihai Eminescu”, cu lansări de carte. Consulul Edmond Neagoe, cunoscut şi ca poet, prezent la întâlnirile transfrontaliere „Maşina cu poeţi”, a menţionat că suntem printre puţinele ţări din lume care au o zi a limbii naţionale, dar că sărbătorirea ei „are loc în fiecare zi” când „vorbim, citim, ne spunem rugăciunea în limba română”. „Sărbătoarea limbii ne uneşte peste graniţele pe care nu ni le-am dorit, pe cei care simţim şi gândim româneşte” a subliniat poetul Cezar Haiura din Siret, care şi-a lansat volumul „Poet de contrabandă”, un volum care demonstrează că autorul este deja o voce poetică puternică şi originală. Durerea înstrăinării în propria ţară, în Bucovina detrunchiată, s-a desprins din intervenţia poetei Taţiana Vlad Guga din Vatra Dornei (care n-a lipsit de la nicio ediţie a sărbătorii „Limba noastră cea română” de la Cernăuţi, oraşul în care a învăţat şi din care a trebuit să se refugieze de două ori). Volumul său de poezie şi proză „Cartea inimii” este străbătut de un profund sentiment de dragoste faţă de ţară, faţă de „Limba mamei” (titlul unui poem pe care autoarea l-a lecturat), de recunoştinţă faţă de cei care s-au jertfit pentru idei nobile. Povestea Ulmei, originară din Broscăuţii nord-bucovineni, care a locuit pe vechea stradă Iancu Flondor, şi ea refugiată la Vatra Dornei şi „adoptată” de o familie dorneană, a fost dezvăluită de poeta Anica Facina. Am trăit cu toţii emoţia reîntâlnirii cu unul dintre cei mai valoroşi poeţi români actuali, Mircea Lutic, de curând premiat de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, pentru volumul „Umbra lacrimii”. „Lacrima ne face oameni, ne ascundem în umbra lacrimii când trecem printr-o tragedie. E o carte scrisă la inspiraţia Duhului Sfânt, carte roadă a omenirii, plină de cuvinte simbol şi care demonstrează că suntem mai norocoşi decât alte neamuri, purtăm haină duhovnicească” a spus prof. Dorin Mischevici, în prezentarea cărţii. Poetul şi traducătorul Mircea Lutic, pentru care limba română e „un potir sfânt” din care ne sorbim fiinţa în fiecare clipă a vieţii, avea să ne impresioneze şi în cadrul spectacolului ce a avut loc la Sala Palatului de Medicină, când a rostit (cântând!) un poem dedicat limbii române, „armonie de zvonuri zămislită în ziceri sfinte, limba noastră de rouă şi de nemoarte”, text tradus şi în limba ucraineană, spre a demonstra valenţele sale inepuizabile. Aşezăm acest text alături de „Limba noastră” de Alexe Mateevici, poem scris acum 100 de ani, considerat pe bună dreptate ca fiind una dintre cele mai valoroase şi mai cuprinzătoare ode închinate limbii române. „Ne cuprinde o căldură binefăcătoare când vorbim despre limba română” a spus cercetătorul Dragoş Olaru, autorul volumului „Societatea medicală Isidor Bodea. 20 de ani de activitate” pe care l-a prezentat, cu îndemnul ca fiecare asociaţie sau societate să-şi întocmească o arhivă, dovadă incontestabilă a activităţii desfăşurate, a principiilor susţinute în timp. Vasile Bâcu, preşedintele societăţii, mai cunoscut ca ziarist, ne-a surprins plăcut cu volumul „Motiv de toamnă”, în care am descoperit un poet sensibil şi un epigramist redutabil.

Clipe de emoţie s-au derulat şi la statuia Luceafărului nemuritor, Mihai Eminescu, unde s-au depus flori în acordurile cântecelor „Limba noastră” şi „Aveam o ţară…”, interpretate strălucit de corul „Dragoş Vodă”, dirijat de maestrul Dumitru Caulea, cel care a interpretat în deschiderea spectacolului răscolitorul cântec „Pentru ea”, pe versuri de Grigore Vieru, muzica fiind compusă de regretatul Ion Aldea Teodorovici. Peste bucuria sărbătorii a picurat iar lacrima sufletului românesc, stârnită de nedreapta şi neconstituţionala Lege a Învăţământului, votată de curând în Rada Supremă a Ucrainei, care îngrădeşte treptat dreptul minorităţilor de a studia în limba maternă. Societăţile româneşti, ONG-urile, profesorii români au dat glas nemulţumirii faţă de această nedreptate prin apelul adresat autorităţilor regionale, care a fost prezentat participanţilor de vicepreşedintele societăţii, ziaristul Nicolae Şapcă. Să sperăm ca acest protest, susţinut de statele vecine care au cetăţeni minoritari în Ucraina, să fie auzit, că nu se va restrânge dreptul la păstrarea identităţii lingvistice. Important este ca românii să-şi păstreze graiul şi portul naţional, să vorbească peste tot româneşte, aşa cum i-a îndemnat ministrul consilier Ionel Ivan. Un gest luminos l-a avut ca autor pe parlamentarul român Ştefan Muşoiu, care a venit însoţit de o echipă de tineri care au colectat şi au donat peste 3800 de cărţi în limba română şi 62 de albume ilustrând pictura lui G. Lowendal, oferite de nepoata acestuia, Ariadna. Un frumos răspuns la invitaţia adresată de Vitalie Zâgrea, preşedintele Ligii Tineretului Român din Cernăuţi! Un dar din partea ialomiţenilor a fost şi prezenţa a doi preoţi care au interpretat magistral câteva cântece populare. Curat şi sensibil au răsunat vocile recitatorilor, elevi la şcolile româneşti din Cernăuţi, Iordăneşti, Roşa Stâncă, din raionul Herţa, a studentei Adriana Lupu, care au dat glas celor mai frumoase poezii dedicate limbii române. Prof. Victoria Costinean, lucrătoare emerită a culturii din Ucraina, a venit la sărbătoare, ca de fiecare dată, însoţită de ansamblul „Izvoraşul” din Ropcea, pe care-l îndrumă, copii frumoşi şi foarte talentaţi, purtând costume populare autentice. Din frumuseţea şi profunzimea cântecelor interpretate s-a detaşat compoziţia personală a artistei „Doamne, dac-ar fi vreodată/ să venim la judecată…”, amintindu-ne că Dumnezeu ne va judeca dacă nu ne vom păstra limba, „calea magică pe care ne îndreptăm spre nemurire” (după opinia prof. Vasile Adăscăliţei, din Dorohoi), dacă nu ne vom cinsti înaintaşii. „Un ţăran din Oprişeni a ridicat un bust al lui Ştefan cel Mare în curtea casei sale din Oprişeni, în Codrii Cosminului nu se poate! Iancu Flondor nu are o statuie printre artizanii unirii la Alba Iulia” a rostit îndurerat scriitorul Dumitru Covalciuc. „Toţi românii din regiunea Cernăuţi ar trebui premiaţi pentru faptul că după aproape 250 de ani de stăpânire străină nu şi-au uitat limba maternă şi portul” a subliniat col. (r.) Ioan Abutnăriţei, din partea filialei „Arboroasa” a ACPBB din Vatra Dornei.

„Doamne, îndură-te de noi/ strânge-mi neamul înapoi” sunt versuri ale unuia dintre frumoasele cântece populare interpretate de solistul Dan Doboş, conducătorul orchestrei profesioniste „Rapsozii Botoşanilor”, care a venit însoţit de solista Loredana Călin, absolventă a Academiei de Muzică din Cluj, şi care a emoţionat asistenţa, mai ales prin interpretarea unei doine. Ropote de aplauze au stârnit Nicoleta Petriuc, studentă la Academia de artă din Kiev (talentată şi ca prezentatoare), tinerii Eduard Tcaciuc şi Vladimir Stolarciuc, care au cântat în italiană şi în ucraineană, Sofia Roşca şi grupul „Ţărăncuţa”, Alexandra Dan din Putna, care şi-a început recitalul cu „Limba noastră”. Cu lacrimi în ochi a cântat Gh. Caulea, trăitor în Spania. Cântecul de cătănie „Cântă cucul”, pe care a ales să-l interpreteze şi care a devenit un adevărat imn al Bucovinei, a fost reluat de cunoscutul interpret Nicolae Mintencu. Scena i-a aparţinut apoi tânărului şi talentatului interpret Ilie Caraş, care a impresionat prin recitalul său, dar şi prin frumuseţea gestului de a se întoarce mereu acasă şi a sprijini manifestările care se organizează aici. Finalul spectacolului a aparţinut tinerilor dansatori din Ciudei.

Desigur, o asemenea manifestare nu rezolvă rana deschisă a limbii române, dar îi aduce un strop de alinare prin bucuria de a fi împreună toţi cei care simt, gândesc româneşte şi cred în păstrarea valorilor moştenite din străbuni. În unire e putere!

PARASCHIVA ABUTNĂRIŢEI,

Vatra Dornei

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: