Cu un program atractiv, Salonul Literaturii Române din Bucovina, manifestare de prestigiu a Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava sub egida Consiliului Judeţean Suceava, organizat la actuala ediţie, a XIV-a, împreună cu Sfânta Mănăstire Voroneţ şi în colaborare cu Societatea Scriitorilor Bucovineni, s-a văzut confruntat vineri, 21 aprilie 2017, cu neaşteptate adversităţi meteo. Acestea au redus drastic numărul invitaţilor şi al participanţilor, prin perdelele iernii târzii reuşind totuşi să treacă din regiunea Cernăuţi doamnele Mariana Boiciuc, bibliotecară-şefă a Bibliotecii Comunale Mahala, Olga Lughina, directoarea Bibliotecii Raionale Storojineţ, şi Elena Mihai, directoarea Bibliotecii Raionale „Gheorghe Asachi” Herţa, izbândă primită cu bucurie îndeosebi pentru semnificaţia sa întregitoare, dar şi pentru sentimentul plăcut al reciprocităţii, după ce bibliotecari şi scriitori suceveni le-au fost oaspeţi graţie parteneriatului viu şi îmbogăţitor al Bibliotecii Regionale Cernăuţi şi Bibliotecii Bucovinei, în manifestări dedicate cărţii româneşti.
Deschis de cuvântul cald de bun venit al managerului Bibliotecii Bucovinei, dr. Gheorghe Gabriel Cărăbuş, şi moderat cu intervenţii substanţiale de dr. Alexandru Ovidiu Vintilă, Salonul a oferit publicului şi invitaţilor şi o imagine cuprinzătoare a apariţiilor editoriale semnate de autorii bucovineni în 2016-2017, cu expoziţia de pe holul Sălii de artă „Elena Greculesi”.
Un moment captivant pentru cititorii de poezie românească fără goluri în lectura autorilor epocii noastre l-a constituit prezentarea de către poeta prof. dr. Mihaela Grădinariu a volumului „Poetici ale sinelui. Faptul-de-a-fi-în-modul-cel-mai-propriu” de Alexandru Ovidiu Vintilă, Editura Eikon, Bucureşti, 2017, şi „postfaţa” autorului. Între altele, Mihaela Grădinariu a observat „apelul nu numai la text, ci şi la context”, a apreciat şi partea de convorbiri a cărţii, şi dialogul ca atare într-o vreme care nu îl mai cultivă în mod real, echilibrul între întrebare şi răspuns, şi s-a mirat de performanţa interviului „atât de desfăşurat” cu Lucian Vasiliu, întrebându-se cu ce a reuşit Alexandru Ovidiu Vintilă să-l convingă. Întrebare care a primit imediat răspunsul: „Cu poezia”. La rându-l său, Alexandru Ovidiu Vintilă a vorbit despre noua sa carte ca despre „o carte de poezie, cu poeţi nu foarte cunoscuţi, dar cu o operă solidă, insuficient valorificată”. Cum la începutul acestei săptămâni volumul a fost distins cu Premiul pentru Critică al revistei „Convorbiri literare”, nu putem decât să vedem în demersul lui Alexandru Ovidiu Vintilă o astfel de necesară valorificare. Şi să-l felicităm cu bucurie!
Într-o frumoasă limbă română, nealterată de presiunea istoriei, Elena Mihai a transmis organizatorilor şi participanţilor gândurile bune şi urările de bine ale doamnelor Natalia Fileak, directoarea Bibliotecii Ştiinţifice Regionale „M. Ivasiuk” din Cernăuţi, şi Maria Dovhani, directoarea adjunctă a aceleiaşi instituţii, şi a mărturisit satisfacţia sa şi a colegelor sale de a fi ajuns la noua ediţie a Salonului de la Suceava, deoarece „numai aici putem acumula informaţii despre autorii români şi despre ediţiile apărute”, mulţumind totodată Bibliotecii Bucovinei pentru „ce face pentru autorii şi cărţile de la Cernăuţi”. O rememorare a manifestărilor dedicate cărţii în limba română în Regiunea Cernăuţi, şi cu participări sucevene, mai exact „Activitatea Salonului de carte română al Bibliotecii universal-stiinţifice «M. Ivasiuk» din Cernăuţi în anul 2016” de Maria Dovhani, ne-a dat sentimentul că în domeniul instituţiilor de cultură din nordul şi din sudul Bucovinei, acestea două au reuşit cel mai mult un dialog trainic, care durează de câţiva ani, cu o frecvenţă şi o eficienţă – sub raportul legăturilor umane însoţite de darul cărţii – exemplare. O altă enumerare, aceasta alcătuită de Elena Mihai, „Apariţii literare în limba română din regiunea Cernăuţi în anii 2016-2017”, alăturată expoziţiei, a întregit imaginea cărţii în limba română din Bucovina.
În stilul riguros care îi caracterizează scrisul şi discursul, dr. Vasile I. Schipor a prezentat volumele trudite în măsură hotărâtoare între pereţii Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava: „«Făt-Frumos» (Suceava, 1926 – Cernăuţi, 1934 – Bucureşti, 1940 – Cernăuţi, 1941 – Râmnicu Vâlcea, 1944). Bibliografie” de Alis Niculică, Vasile I. Schipor; „«Crai nou» (1992-1993). Bibliografie” de Elena Pintilei, „Crai nou» (1994-1995). Bibliografie” de Adriana Chindriş. Vorbind despre renaşterea activităţii de cercetare ştiinţifică în Bucovina pe la mijlocul anilor 70 la Suceava şi continuată după 1990 tot la Suceava, găzduită de o instituţie simbol pentru Bucovina – Biblioteca Bucovinei, cum se numeşte astăzi, Domnia Sa s-a referit şi la existenţa unei adevărate şcoli de bibliografie la Suceava, o realitate la care, sunt convinsă, trebuie să luăm aminte şi pe care trebuie să o preţuim.
O carte scumpă, „Calendare şi almanahuri româneşti din Bucovina (1811-1918)”, de Vasile I. Schipor, aşa cum a văzut-o, la figurat, dr. Alis Niculică în prezentare pertinentă pe care i-a făcut-o, s-a dovedit şi o carte scumpă la propriu, autorul negăsind sprijin pentru publicarea ei nici la Suceava, nici la Academie, a fost silit să-şi cesioneze drepturile de autor, astfel încât, din salariul său de cercetător, adică modest, îşi achiziţionează lunar câte un exemplar-două (volumul costă 68,20 lei) din propria carte, ca să o poată face cunoscută acolo unde poate fi apreciată la justa sa valoare ştiinţifică, culturală, istorică.
Prezentarea revistei „Analele Bucovinei” nr. 1-2/2016, cu tot sumarul interesant, i-a prilejuit dr. Vasile I. Schipor acelaşi ton amar, de data aceasta provocat de gândul dispariţiilor, al plecărilor, al despărţirilor. A Institutului „Bukovina” de la Universitatea de Stat din Cernăuţi, a cercetătorului german, eminent bibliograf al Bucovinei, Erich Beck. Apoi, pensionarea directorului Institutului „Bukowina” din Augsburg, Otto Hallabrin. „Echipa cu care porneam la drum în 1993 nu mai există!” Iar sub presiunea cerinţelor tiranice de acum, prevede că însăşi revista îşi va pierde caracterul enciclopedic.
Venind de la Sf. Mănăstire Voroneţ după slujba de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, monahiile dr. Gabriela Platon şi Elena Simionovici, vicepreşedintă a Societăţii Scriitorilor Bucovineni, au reuşit totuşi să ajungă spre sfârşitul ediţiei, înseninând ziua şi ediţia cu încrederea lor în soarta bună a cărţii. Monahia Gabriela Platon a vorbit despre cartea Voroneţului, pe care a coordonat-o împreună cu universitara Carmen Cornelia Balan, apărută la un sfert de veac de la renaşterea monahismului ocrotitor al splendorii ctitoriei ştefaniene şi la tot atâta timp de stăreţie a Stavroforei Irina Pântescu, volumul fiind de altminteri gândit in honorem pentru Cuvioşia Sa. De asemenea, aflându-ne în Săptămâna Luminată, s-a bucurat să împărtăşească iubitorilor şi autorilor de carte din spaţiul înnobilat de picturile Elenei Greculesi gândul că Cel de Sus este tare, nu ne uită, că până şi performanţele tehnicii ce au făcut posibilă aducerea Luminii Sfinte a Învierii de la Ierusalim în ceasul Învierii în toate bisericile României reprezintă un semn al milostivirii divine care este cu noi mai departe. Dintre cărţile pe care le-a închinat Sf. Mănăstiri Voroneţ, cu un tiraj care se apropie de o sută de mii, aproape toate, dacă nu chiar toate – dat fiind că şi în aceea despre Mama, locaşul reînvierii profesoarei în călugăriţă şi stareţa sa sunt o prezenţă vie -, Monahia Elena Simionovici a pomenit „Icoane”, proaspăt reeditată, şi „Sfânta Mănăstire Voroneţ, vatră de istorie românească şi de spiritualitate ortodoxă”. Aceasta, atât de cerută de pelerini şi turişti, a fost tradusă în limbile franceză, germană, engleză, italiană, spaniolă, astfel că şi dacă numai un singur exemplar s-ar achiziţiona pe zi, tot ar însemna că zilnic numele Voroneţului răsună undeva, într-un colţ al ţării, al lumii.
Cu nădejdea că minunaţii artişti de la Şcoala Iaslovăţ 2, cu solista lor din clasa a VII-a, Emilia Solovăstru, şi cu bibliotecarul Nicolai Cotoară, coordonatorul grupului folcloric, însoţiţi şi de directoarea şcolii, prof. Luminiţa Cotoară, care au susţinut în final un încântător program artistic, au avut curiozitatea să arunce o privire şi asupra cărţilor din expoziţie şi că poate măcar doi sau unul şi-ar fi dorit să răsfoiască un titlu sau altul, încheiem aceste rânduri despre ediţia a XIV-a a Salonului Literaturii Române din Bucovina sub semnul speranţei pentru carte şi pentru cititorii ei. Câţi mai suntem, câţi mai sunt. Adică pentru cei care, cum spunea scriitoarea Grete Tartler, se mai îndeletnicesc cu fericirea.
Comentarii