În urma apariţiei articolului „Domnule Virgil Vârvăreanu, n-aţi fost uitat!” („Crai nou”, nr. 7405 din 23.03.2017, autor Kolea Kureliuc), am fost supus unui adevărat asediu! M-au sunat foşti colegi de grădiniţă, de generală, de liceu, de armată, de studenţie… Dar cine nu m-a sunat? „Asociaţia Alcoolicilor Anonimi”, actualii şi foştii amici, persoane de care nu am auzit, ce mai, bucurie mare pe reţeaua de telefonie mobilă. Mai grav a fost că toţi care mi-au urat „La Mulţi Ani!” m-au întrebat şi când fac cinste…? Of, ce mi-ai făcut „moi priateli” Kolea Kureliuc? Păi contorizând numărul apelurilor şi înmulţindu-l cu 100 de mililitri de „holercă”, m-am îngrozit! Era vorba de vreo câteva butoaie. Drept care m-am baricadat vreo trei zile în casă, făcând cumpărăturile la „non-stop”, pe la miezul nopţii. Pe cuvânt, îmi doresc să nu mai fie nimeni în pielea mea!
VIRGIL VÂRVĂREANU
P.S. În afara celor din familie, doar amicii mei Kolea Kureliuk, Gabi Nicola şi Liviu Huzdup (cu care m-am împăcat, că tot e în post) s-au învrednicit să-mi facă surprize. Ultimii mi-au oferit niscaiva sticle de „samagon, vodcă şi pivo”. Pe care le-am consumat în sănătatea mea şi a lor. Le mulţumesc şi lor, dar şi celorlalţi care m-au felicitat prin alte mijloace. Pe la anul, fraţilor!
Comentarii