Toxic

Deunăzi, doar el ştiind exact din ce pornire, preşedintele Colegiului Psihologilor posta pe pagina sa de socializare „Decalogul” lingvistului american Noam Chomsky, cel care începe cu „1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate…” şi care continuă cu alte nouă puncte deschise prin „poporul trebuie”. M-am mai referit cândva aici la acest text învechit, dar interesant şi azi, cred, prin aceea că poate fi repus în discuţie prin raportare la anumite întâmplări intrate natural în agenda publică sau la altele pare-se că vârâte acolo de instanţe interesate. Aşa că nu insist. Dar adaug, din realitatea naturală, că un pic mai departe, pe ziarul virtual constituit prin înnădirea postărilor recente de pe alte pagini de socializare, un cineva tocmai anunţa o nouă petiţie prin care se cere „concedierea” cuiva; pe motivul unei reacţii profesionale realmente discutabile. Hm, au mai fost din acestea, desigur vor mai fi, iar mai departe nu la scopul sau şansele ei mă refer, ci la modul cum, acolo, „virtual”, o considerabilă masă populară a reacţionat cu mare promptitudine şi cu o teribilă violenţă. Dacă e să vorbesc doar la cea transpusă în limbaj, începând, să zic, de la a-l cataloga pe insul astfel pus la zid drept „infractor”, până la a vorbi despre suprimarea lui fizică! Aşa încât mi-am zis – neştiind care vor fi fiind problemele curente ale respectivilor (sper să nu se ocupe doar cu „justiţia” online!) – mintea acelui segment slab de înger al poporului îi era deja nu doar ocupată, ci şi de-a dreptul întunecată…