Este, fără îndolială, meritul parteneriatului cu cei din Schwaben şi cei din Cernăuţi de a fi întemeiat „instituţia” simpozionului anual al centrelor de studiere a problemelor Bucovinei de la Augsburg, Cernăuţi şi Rădăuţi. Organizat, prin rotaţie, în toate cele trei aşezări, suflul iniţial s-a pierdut, astfel că doar Rădăuţiul a păstrat tradiţia desfăşurării anuale a simpozionului, luându-şi asupra sa sarcina de a-i perpetua existenţa. Din amintirea parteneriatului şvabo-suceveano-cernăuţean, viu până acum câţiva ani, mai rămăsese doar reprezentarea la Rădăuţi şi a vechilor parteneri, la ediţia din acest an însă lipsind şi aceştia.
Institutul „Bucovina” de la Rădăuţi, organizatorul manifestării, nu face decât ceea ce şi-a propus de la bun început: să se conducă după spiritul academic impus de apartenenţa sa la Academia Română. Încă în 1996, la ediţia organizată la Cernăuţi, academicianul Dimitrie Vatamaniuc atrăgea atenţia partenerilor că maniera în care lucrările acestei reuniuni se desfăşoară trebuie să rămână profund ştiinţifică, de nivel academic. Este singura cale care asigură atingerea obiectivului tuturor cercetătorilor: punerea în valoare a adevărului ştiinţific în legătură cu istoria Bucovinei.
Este riscant să afirmăm că acest standard i-a făcut să ezite pe unii în a continua cercetarea istoriei Bucovinei. Dar dacă nu este acesta adevărul, este sigur adevărat că ponderea contribuţiei cercetătorilor din Germania şi Ucraina a scăzut mult.
Faptul remarcabil este însă acela că a crescut numărul cercetătorilor din ţară, ei venind de la Bucureşti, Iaşi, Câmpulung Moldovenesc, dar mai ales de la Suceava. Muzeul Judeţean, ca şi Universitatea au reprezentanţi constanţi, dar şi alţii noi, la simpozion. Faptul este semnificativ dacă nu uităm că se făcuseră demersuri pentru mutarea Institutului „Bucovina” de la Rădăuţi pe lângă universitate, după modelul Cernăuţiului şi apoi cel al Augsburgului. Model care s-a dovedit până la urmă neproductiv.
La Rădăuţi, misiunea a fost luată, iată, cu totul în serios, în pofida tuturor greutăţilor pe care cercetătorii de acolo le-au avut de învins. Iar dovadă este şi organizarea ediţiei a XXIV-a a Conferinţei ştiinţifice internaţionale ce continuă respectabilul (fost) simpozion tripartit.
Comentarii