La o aruncătură de băţ de cetatea marelui Ştefan, în sud-estul Sucevei, se află un sat cu oameni harnici şi iubitori de Dumnezeu – Ipoteşti.
Numele satului figurează în arhivele Sucevei din 1586, într-un document în limba slavonă.
Este citat numele vatmanului Simaşco din Epotesci.
Într-un document din 1638 se vorbeşte de „megiaşi” din Epotesci.
În 1666 boierul Ursache primeşte Ipoteştiul ca moşie.
În 1775, Ipoteştiul intră, asemenea întregii Bucovine, în stăpânirea Imperiului habsburgic, făcând parte din provincia anexată Austro-Ungariei până la unirea cu regatul României de la 1 decembrie 1918.
În această perioadă se începe o puternică rutenizare a populaţiei autohtone, consecinţele simţindu-se puternic până în ziua de azi.
Vârstnicii satului vorbesc şi astăzi un dialect al limbii ucrainene.
Prima biserică
Dar indiferent de stăpânirea care a fost asupra satului, populaţia a fost aproape de cele sfinte şi de Dumnezeu.
Şi aici aş cita un articol din Gazeta Bucovinei.
„Din Ipoteşti
Comuna Ipoteşti, vestită odată prin sărăcia locuitorilor cari îşi petreceau zile întregi prin crîşme, a devenit azi o comună cinstită şi‘ n loc să afle sprijin la puternicii zilei este aşa de vitrig tratată! Văzând Ipoteştenii cumcă sunt cei mai scăpătaţi şi remaşi de râsul lumei, au eşit din întunericul neştiinţei la lumină şi şi-au zidit o şcoală frumoasă cu gândul că să pregătească măcar copiilor lor un trai, un viitor mai fericit. Lepădându-se adică cu toţii de beutura holercei, au împodobit Ipoteştenii, în semn de mulţimire şi aducere aminte, mai întâi casa lui Dumnezeu, au ridicat o clopotniţă nouă şi au şi cumpărat trei clopote mari, cari duc prin sunetul lor curat în toată ţara vestea despre mila celui prea înalt, care s‘a îndurat şi de locuitorii Ipoteştilor” („Gazeta Bucovinei”, Anul V, nr. 80, Cernăuţi, Dumineca 8 Octombrie 1895).
Prima biserică ortodoxă din Ipoteşti a fost ridicată în 1829 şi a fost adusă din zona Câmpulungului.
Era din lemn de brad, cu stâlpi din stejar şi contraforturi de piatră.
Prin anii 1928, biserica fiind şubredă, se dorea construirea unei noi biserici, din zid.
Dar venind criza din anii 1929 – 1932, s-a renunţat pe mai târziu la acest vis.
Hramul fostei biserici, ca şi al satului, era „Pogorârea Sf. Duh”, adică Rusaliile, ziua în care porţile şi casele erau împodobite cu ramuri de tei.
Înaintemergătorii
Printre cei ce-au slujit în această biserică se numără preoţii Nicolae Săvescu (1834-1835); A. Zabacinschi (1835-1873), Georgi Gregorovici (1873-1874), Ioan Gregorovici (1874-1909), Eugen Sârbu (1909-1910), Ion Volosciuc (1910-1940), Ioan Balan (1940-1946), Emil Truşcan (1946-1957), Laurenţiu Milici (1957-1985), Ioan Danalache (1985-1995), Constantin Bobu (1994 – prezent), Gabriel Munteanu (2003 – prezent).
Fiind aproape de „coasta” Sucevei, satul a cunoscut o dezvoltare continuă.
La fel şi viaţa bisericească a cunoscut o dezvoltare continuă.
Îmi place să spun: „Ipoteştiul este un sat cu oameni harnici şi iubitori de Dumnezeu”.
Biserica nouă
Începând din anul 1988, se purcede la construirea actualei biserici, din cărămidă şi beton armat, împodobită cu pictură în frescă deosebită, sub conducerea pr. Ioan Danalache, dar mai ales a epitropului Ştefan Horbaniuc – Badea Teanco.
Noua biserică a fost sfinţită pe 20 august 1995 de ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
Libertatea religioasă şi individuală adusă cu anul 1989, au făcut ca Biserica Ortodoxă Ipoteşti şi comuna Ipoteşti să se dezvolte continuu.
Ipoteştiul are singura biserică din satele din jurul Sucevei acoperită cu tablă de cupru şi cruci suflate cu aur.
Biserica Ipoteşti are o capelă mortuară şi un aşezământ social, mai rar întâlnit la bisericile de la ţară, ambele sfinţite la 8 noiembrie 2014, de ÎPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor.
Liturghie arhierească
Biserica „Sfinţii Arhangheli” din Parohia Ipoteşti şi-a sărbătorit hramul din 2014 în prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor.
După tradiţionala primire cu flori, pâine şi sare, a fost oficiată Sfânta Liturghie arhierească în locaşul de cult, devenit neîncăpător pentru mulţimea credincioşilor prezenţi. În cadrul Sfintei Liturghii, din al cărei sobor slujitor au făcut parte şi pr. Vasile Irimia, protoiereu de Suceava I, şi pr. prof. Gheorghe Hostiuc, inspector al Sectorului învăţământ religios din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, ÎPS Pimen l-a hirotonit întru ieromonah pe ierodiaconul Ioanichie de la Mănăstirea Sihăstria Putnei. La final, ierarhul a oficiat (aşa cum deja am notat, n.a.) şi slujba de sfinţire a noii case praznicale a Parohiei Ipoteşti, o realizare importantă pentru comunitate. Ziua de bucurie a fost încheiată cu o agapă creştină, oferită de comitetul parohial din Parohia Ipoteşti şi de părintele paroh Constantin Bobu, atât pentru localnici, cât şi pentru închinătorii veniţi din alte localităţi ale judeţului. (Text preluat de pe site-ul Basilica)
Toate acestea au fost posibile datorită credincioşilor ortodocşi cu dare de mână, cu frică de Dumnezeu şi cu dorinţa ca în urma lor să rămână ceva pentru generaţiile viitoare.
Sfinţii ocrotitori
Arhanghelii Mihail şi Gavriil veghează asupra satului, asupra bisericii şi asupra credincioşilor ei.
Mihail, ce se tâlcuieşte „puterea lui Dumnezeu”, este voievodul oştilor cereşti şi cel dintâi din ceata Sfinţilor Arhangheli. El poartă sabie de foc şi are misia de a păzi legea lui Dumnezeu şi de a birui puterea vrăjmaşilor. Când Lucifer a greşit în cer şi au început a cădea mulţime de îngeri, atunci toate puterile cereşti tulburându-se, a stat Arhanghelul Mihail în mijloc şi a strigat: Să luăm aminte! Din clipa aceea a încetat căderea îngerilor, căci toţi, luând aminte de glasul lui şi la greşeala îngerilor răi, au căzut înaintea slavei lui Dumnezeu, preamărind numele Lui. Tot Mihail s-a certat cu diavolul în pustiul Arabiei pentru trupul lui Moise, zicând: Certe-te pe tine Domnul! (Iuda 1,9). De asemenea, el a însoţit pe poporul ales din Egipt în pământul făgăduinţei. El a adus zece pedepse peste poporul cel împietrit al lui Faraon. El s-a arătat păzitor oştilor lui Isus Navi, căruia i-a zis: Eu sunt Voievodul oştilor Domnului şi acum am venit (Iosua 5,14). El a stins cuptorul celor trei tineri din Babilon. El a păzit pe Daniil cu viaţă, în groapa cu lei. El a adus foc şi pedeapsă peste cetăţile cele desfrânate, Sodoma şi Gomora. El a dat biruinţă lui Ghedeon în luptă. El a scos viu pe Lot din Sodoma. El a făcut multe minuni, precum cea din Colose, minunea din Mănăstirea Dochiarul (Sfântul Munte) etc. Iar la sfârşitul veacului, tot el, împreună cu ceata arhanghelilor, va suna din trâmbiţă, va scula pe cei morţi şi va aduna toate limbile de judecată, după mărturia Sfântului Apostol Pavel care zice: Că Însuşi Domnul, întru poruncă, cu glasul Arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî din cer (I Tesaloniceni 4, 16).
Gavriil, ce se tâlcuieşte „bărbat-Dumnezeu”, este arhanghelul bunelor-vestiri de bucurie, care are misiunea de a vesti oamenilor tainele cele mari dumnezeieşti. El nu mai poartă sabie de foc, ci crin de neîntinată bucurie. El este foarte dulce la vedere şi plin de dumnezeiască blândeţe. Pentru aceasta a şi fost trimis de Dumnezeu la Fecioara din Nazaret să-i vestească taina cea mare a Întrupării Domnului. Tot el a adus vestea zămislirii Maicii Domnului dumnezeieştilor ei părinţi Ioachim şi Ana. El a vestit în templul Sfântului Zaharia că soţia lui va naşte la bătrâneţe pe Sfântul Ioan Botezătorul. El a dus vestea cea bună Anei, mama proorocului Samuil. Sfântul Arhanghel Gavriil a dus la cer rugăciunea Fecioarei Maria când petrecea în templu. El i se arăta adesea şi-i descoperea taine negrăite. Îi aducea hrană îngerească la Sfânta Sfintelor. El a auzit cel dintâi despre taina întrupării lui Hristos, mai înainte decât toţi îngerii. El a rostit cel dintâi numele Preadulcelui Iisus. El a pus nume Sfântului Ioan Botezătorul. El a vestit păstorilor că în Betleem s-a născut Mesia. El a cântat cel dintâi Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! (Luca 2, 14). El a învăţat pe păstori să cânte. El a descoperit magilor taina întrupării. El a liniştit pe Iosif când voia să lase pe Fecioara Maria. El i-a poruncit să fugă în Egipt cu Pruncul şi iarăşi să se întoarcă în Nazaret. Sfântul Gavriil ocroteşte pe fecioare, acoperă pe mame, păzeşte pe prunci, duce rugăciunile cele fierbinţi la Dumnezeu şi aduce împlinirea cererilor. El slujeşte tainelor celor mari şi ajută la înmulţirea şi mântuirea neamului omenesc.
Comunitatea ortodoxă din Ipoteşti, de la mic la mare, se adună de hram în biserică pentru a sărbători pe Arhanghelii şi ocrotitorii noştri, cu multă rugăciune şi nădejde în iubirea şi milostivirea lui Dumnezeu faţă de noi şi cu speranţa ocrotirii sfinţilor îngeri şi de acum înainte.
Preot Dr. CONSTANTIN BOBU, Parohia Ipoteşti
Comentarii