La capătul de miazănoapte al pământului românesc, în nordul extrem al Podişului Sucevei se află comuna Muşeniţa, de teritoriul administrativ al căreia aparţine şi satul Bănceşti. Este o interferenţă de zone geografice: podişul uşor ondulat al Sucevei între văile lungi ale Siretului şi valea tot aşa de lungă a Sucevei ce străbate Depresiunea Rădăuţilor; nu departe se desfăşoară “valurile împietrite” ale Obcinilor Bucovinei cu zidiri mănăstireşti ridicate de înaintaşii Ţării Moldovei. În apropiere, spre nord, dincolo de actuala graniţă, se află Biserica Albă ce aduce aminte de vremurile când hotarele Moldovei erau mult mai spre nord.
Numit, de-a lungul timpului, Bărăuţi, Bancouţi, Bătăcăuţi, Bancăuţi, satul Bănceşti, din vecinătatea Siretului, beneficiază de atestare documentară din 24 februarie 1437, când fiii lui Alexandru cel Bun, Ilie şi Ştefan Voievozi, dăruiesc lui Ioan Jumetate satele Bătăcăuţi şi Muşineţ. Peste aproape două veacuri, în 21 septembrie 1635, Dumitraşco, mare armaş, primeşte întăritură de la Vasile Lupu Vodă pentru „satul Bănceşti… cu casă, pomet şi loc de fânaţ”
În 1774, satul Bănceşti era un cătun al satului Văşcăuţi pe Siret, împreună cu Muşeniţa, Slobozia şi Perjul, cele patru cătune având câte maximum 10 bordeie ţărăneşti. Recensământul lui Spleny, din 1775, nu menţionează, totuşi, Bănceştii, satul fiind mai curând o moşie, decât un sat ca atare.
În 1843, parohia Bănceşti era arondată celei din Muşeniţa, slujită de parohul Ştefan Georgian, care avea, în cele două sate, 469 enoriaşi. În 1876, parohia, cu 1.108 enoriaşi, cuprindea satele Sf. Onufrei, Mănăstioara, Bănceşti şi Drăguşanca sau Drăguşeni, paroh fiind Ioan Siretean, dar în Bănceşti exista o biserică, zidită de Mihail de Cuparencu în 1855 şi restaurată în 1889. Paroh era Averchie Macovei, născut în 1856, preot din 1883, paroh din 1903, iar cantor, angajat, în 1900, Eugen Georgian, născut în 1864.
Primul Război Mondial a distrus întreg satul, din care nu au mai rămas decât două case, aici fiind armate austro-ungare ce luptau cu armata rusă de pe culmile oraşului Siret. Bisericuţa a avut aceeaşi soarta, în 1914 a fost desfăcută de armatele austro-ungare, iar materialul (bârnele de lemn) a fost folosit în construcţia tranşeelor.
Biserica de azi din satul Bănceşti, aşezată în centrul satului, unde este şi cimitirul, a fost construită din materialul unei bisericuţe de lemn cumpărat de la parohia Voitinel, afară de acoperiş, în anul 1931, meşter fiind Ştefan Melniciuc.
Construcţia are formă de navă, cu un turn ridicat de pe naos, acoperită în 1931 cu draniţă, iar în 1965 – cu tablă, aşa cum este şi astăzi. Materialul folosit în construcţie este lemnul, lambrisat în interior şi exterior. Are următoarele dimensiuni: 15 m lungime, 7 m lăţime, 8 m înălţime. Catapeteasma şi icoanele, ca şi obiectele de cult, inclusiv clopotele, s-au realizat prin contribuţia credincioşilor în timpul pastoraţiei preoţilor C. Vasilovici şi Gh. Dusceac de la parohia Văşcăuţi unde Bănceştiul era afiliat.
În anul 1998, Bănceştiul devine parohie de sine stătătoare, despărţindu-se de Parohia Mănăstioara cu Biserica Sf. Onufrie, păstorită de preotul Silviu Sologiuc. Are un număr de 37 familii, toţi ortodocşi, risipite pe cele două culmi ale dealului ce formează satul.
Începând cu anul 2000, biserica a intrat într-un proces de restaurare, atât pe cheltuiala credincioşilor, cât şi din donaţii de la diferite instituţii, fie ale statului, fie private, restaurare care a durat aproape 11 ani, când biserica noastră a fost sfinţită de Înalt Preasfinţitul Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, pe 8 noiembrie 2011, de ziua ocrotitorilor acestui sfânt locaş. A fost un eveniment mare pentru comunitatea noastră, deoarece s-au împlinit 80 de ani de la zidirea bisericii şi sfinţirea ei, care a încununat eforturile de peste un deceniu depuse de credincioşii parohiei noastre.
În toată lucrarea atât pastorală, cât şi administrativă de refacere a locaşului de cult am avut sprijinul şi ocrotirea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, hram pe care îi sărbătorim cu multă evlavie şi cinste în fiecare an pe 8 noiembrie. Credincioşii vin gătiţi frumos la biserică în straie populare, straie de sărbătoare cu bucurie în suflet că pot aduce mulţumire lui Dumnezeu şi Arhanghelilor pentru toate binefacerile primite. Prin cuvântul „arhanghel” înţelegem mai mare peste îngeri, căpetenia îngerilor. Îngerii fiind „duhuri slujitoare” ale lui Dumnezeu, vestitori, trimişi ai lui Dumnezeu pe pământ pentru a-I împlini voia. Îngerii sunt fiinţe personale, spirituale, cu raţiune şi voinţă proprie. Numărul lor este forte mare; proorocul Daniil în cartea sa vorbeşte de miriade de îngeri adică miliarde. Sunt împărţiţi în nouă cete şi aşezaţi în trei grupe de câte trei cete în jurul Tronului Sfintei Treimi. Arhanghelii fac parte din a treia grupă şi sunt în număr de şapte: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Gudiil şi Varahiil.
Mihail, ce se tâlcuieşte „puterea lui Dumnezeu”, este voievodul oştilor cereşti şi cel dintâi din ceata Sfinţilor Arhangheli. El poartă sabie de foc şi are misia de a păzi legea lui Dumnezeu şi de a birui puterea vrăjmaşilor. Când Lucifer a greşit în cer şi au început a cădea mulţime de îngeri, atunci toate puterile cereşti tulburându-se, a stat Arhanghelul Mihail în mijloc şi a strigat: Să luăm aminte! Din clipa aceea a încetat căderea îngerilor, căci toţi luând aminte de glasul lui şi la greşeala îngerilor răi, au căzut înaintea slavei lui Dumnezeu, preamărind numele Lui. Tot Mihail s-a certat cu diavolul în pustiul Arabiei pentru trupul lui Moise, zicând: Certe-te pe tine Domnul! (Iuda 1, 9). De asemenea, el a însoţit pe poporul ales din Egipt în pământul făgăduinţei. El a adus cele zece pedepse peste poporul cel împietrit al lui Faraon. El s-a arătat păzitor oştilor lui Isus Navi, căruia i-a zis: Eu sunt Voievodul oştilor Domnului şi acum am venit (Iosua 5, 14). El a stins cuptorul celor trei tineri din Babilon. El a păzit pe Daniil cu viaţă, în groapa cu lei. El a adus foc şi pedeapsă peste cetăţile cele desfrânate, Sodoma şi Gomora. El a dat biruinţă lui Ghedeon în luptă. El a scos viu pe Lot din Sodoma. El a făcut multe minuni, precum cea din Colose, minunea din Mănăstirea Dochiarul (Sfântul Munte) etc. Iar la sfârşitul veacului, tot el, împreună cu ceata arhanghelilor, va suna din trâmbiţă, va scula pe cei morţi şi va aduna toate limbile la judecată, după mărturia Sfântului Apostol Pavel care zice: Că Însuşi Domnul, întru poruncă, cu glasul Arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî din cer (I Tesaloniceni 4, 16).
Gavriil, ce se tâlcuieşte „bărbat-Dumnezeu”, este arhanghelul bunelor-vestiri de bucurie, care are misiunea de a vesti oamenilor tainele cele mari dumnezeieşti. El nu mai poartă sabie de foc, ci crin de neîntinată bucurie. El este foarte dulce la vedere şi plin de dumnezeiască blândeţe. Pentru aceasta a şi fost ales şi trimis de Dumnezeu la Fecioara din Nazaret să-i vestească taina cea mare a Întrupării Domnului. Tot el a adus vestea zămislirii Maicii Domnului dumnezeieştilor ei părinţi Ioachim şi Ana. El a vestit în templul Sfântului Zaharia că soţia lui va naşte la bătrâneţe pe Sfântul Ioan Botezătorul. El a dus vestea cea bună Anei, mama proorocului Samuil. Sfântul Arhanghel Gavriil a dus la cer rugăciunea Fecioarei Maria când petrecea în templu. El i se arăta adesea şi-i descoperea taine negrăite. Îi aducea hrană îngerească la Sfânta Sfintelor. El a auzit cel dintâi despre taina întrupării lui Hristos, mai înainte decât toţi îngerii. El a rostit cel dintâi numele Preadulcelui Iisus. El a pus nume Sfântului Ioan Botezătorul. El a vestit păstorilor că în Betleem s-a născut Mesia. El a cântat cel dintâi Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! (Luca 2, 14). El a învăţat pe păstori să cânte. El a descoperit magilor taina întrupării. El a liniştit pe Iosif când voia să lase pe Fecioara Maria. El i-a poruncit să fugă în Egipt cu Pruncul şi iarăşi să se întoarcă în Nazaret. Sfântul Gavriil ocroteşte pe fecioare, acoperă pe mame, păzeşte pe prunci, duce rugăciunile cele fierbinţi la Dumnezeu şi aduce înapoi împlinirea cererilor. El slujeşte tainelor celor mari şi ajută la înmulţirea şi mântuirea neamului omenesc.
Rafail, al treilea arhanghel, este tămăduitor al neputinţelor omeneşti. Uriil este luminător al celor întunecaţi. Salatiil este rugător fierbinte pentru neamul omenesc. Gudiil este slăvitor al lui Dumnezeu şi întăritor al celor ce se nevoiesc la fapte bune. Varahiil, ultimul arhanghel, este aducător de binecuvântare dumnezeiască pe pământ.
Pe 8 noiembrie îi sărbătorim pe cei doi arhangheli, cei mai apropiaţi de oameni, Mihail şi Gavriil. Pe 8 noiembrie – pentru că cifra 8 reprezintă viaţa veşnică, infinitul. Sfinţii Arhangheli sunt cei dintâi îngeri mijlocitori între Dumnezeu şi noi oamenii. Ei au grijă şi milă de creştini şi-i ajută pe calea mântuirii mai mult decât ceilalţi îngeri.
În ţara noastră multe biserici au ca ocrotitori pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, numeroşi sunt şi credincioşii care le poartă numele – Mihai, Gabriel precum şi nume derivate din acestea. Alţi credincioşi au chipurile lor zugrăvite în icoane în casele lor şi astăzi le citesc acatistul cu lumânare aprinsă, ca semn al luminii cereşti de care ei, arhanghelii, sunt luminaţi. Înaintaşii noştri iubeau rugăciunea, milostenia şi Biserica, ştiind că îngerii păzitori ne numără şi ne scriu paşii noştri spre biserică, spre rugăciune, spre cel sărac şi spre tot lucrul sfânt şi plăcut lui Dumnezeu. Noi, cei de astăzi, trebuie să ne sârguim şi noi să ducem o viaţă curată, îngerească, plăcută Sfinţilor Arhangheli, ca ocrotirea lor să ne fie mult mai puternică, ca un scut de apărare împotriva ispitelor şi a răului care vine din invidia diavolului. Deci, dacă voim să primim mai mult ajutor de la sfinţii îngeri, să ne silim a-i imita prin fapte bune, după putere.
Comunitatea noastră din Bănceşti, de la mic la mare, se adună de hram în biserică pentru a sărbători pe Arhistrategii şi ocrotitorii noştri, cu multă rugăciune şi nădejde în iubirea şi milostivirea lui Dumnezeu faţă de noi şi cu speranţa ocrotirii sfinţilor îngeri şi de acum înainte. Să rugăm, deci, pe sfinţii îngeri şi Arhangheli să ne fie ajutători în viaţă şi izbăvitori de duhurile cele rele, iar înaintea Tatălui ceresc, calzi rugători pentru mântuirea sufletelor noastre.
Pr. prof. DORIN IOAN PUIULEŢ
Comentarii