Un designer american, Harvey Ball, a creat în 1963, iniţial ca simbol corporatist, ceea ce va deveni curând celebra (inclusiv foarte bine vânduta) faţă zâmbitoare pe fond galben. Mai târziu, spre a scoate faţa din zona comerţului, a susţinut instituirea unei zile mondiale a zâmbetului; prima dată s-a marcat în 1999, urmând să fie ţinută, de cine-o ţine, în prima zi de vineri de octombrie…
Dar la 1 ianuarie 1972, cumpărată de la autor, faţa zâmbitoare avea să apară pe prima pagină a cotidianului generalist „France Soir” (fondat în noiembrie 1944, cu tiraje de un milion de exemplare în anii ’50). Nicolas Loufrani, sub simbolul respectiv (o bulină galbenă într-un ziar alb-negru) şi cu sloganul „Faceţi-vă timp să surâdeţi”, anunţa, pe coloana din stânga paginii, că astfel vor fi marcate ştirile pozitive. Lapidar, contextul general era acesta: „mii de ştiri deprimante”, „şoc petrolier”, „recesiune”, iar… „francezii au nevoie de ştiri pozitive”. Am căutat ieri imaginea acelei ediţii şi am recunoscut-o potrivit relatărilor despre zâmbitoarea faţă galbenă. Cu precizarea că titlul principal al paginii era „Philippe, copilul pierdut, îşi întâlneşte mama la Reims”, dar că articolul ilustrat (cu un cal de curse pe cale să se prăbuşească) şi cu cea mai mare pondere în pagină era cel intitulat „Acesta este jocheul cel mai nefericit al anului”. Cât despre „France Soir”, a decăzut după 2000, nu s-a salvat nici abordând conţinuturi de tabloid, iar în 2011 a fost închis. În 2012 a reapărut, cu acelaşi nume, o publicaţie online, de „actualitate politică, economică, tendinţe şi cultură”. Fără vreo bulină galbenă…
Comentarii