Era prin noiembrie 1976 când, coborât din autobuzul cu plecare din Câmpulung Moldovenesc, încă năucit din pricina hurducăturilor sale, m-am oprit câteva clipe pentru a pricepe unde am ajuns. Apoi, tânăr fiind, adică aflat la vârsta primelor năzuinţe în viaţă, repetându-mi în gând na băiete, te afli în locul „unde se agaţă harta-n cui!”, însă totuşi vioi, am bătut la uşa Dispensarului uman Izvoarele Sucevei, clădire unde aveam să-mi îndeplinesc până-n 2002 (când m-am pensionat) funcţia de asistent medical. Ei bine, intrând acum în „miezul” articolului, precizez că în 1976 existau în comună trei autoturisme, aparţinând localnicilor Timofe Moţco, Adam Ştefanciuc şi Vasile Gorban (ultimii doi chemaţi „pe sărite” la Domnul). Pentru ca astăzi să circule prin localitate peste 200! Asta da precizare importantă! Are mai tot tânărul cu ceva „state de vechime” în Occident mijlocul de deplasare elegant, rapid şi, de ce nu, care mai de care mai bengos! Mai au asemenea maşini, chiar dacă nu atât de arătoase, şi oameni mai vârstnici, gospodari-loco, prin banii obţinuţi, într-o mai mică sau mai mare parte, din vinderea pădurilor proprietate. Acuma să pun şi punctul pe „i”. Relatam într-o recentă însemnare, despre starea deplorabilă a porţiunii de drum, cu o lungime deloc neglijabilă. Din nefericire, în calea mea spre inima aşezării sau la reîntoarcerea spre casă sunt depăşit de numeroase astfel de maşini, trebuind să merg cam 1 km, cum e regulamentul, pe partea stângă, tur-retur, pe un astfel de drum. Fiindcă la noi nu există, din păcate, ca să zic aşa, un metru de asfalt! Dar asta e, omul se plimbă cât vrea, unde vrea, de câte ori vrea, chiar pe distanţe mici, cu maşina lui. Şi de câte ori pe zi doreşte… (Pe ploaie şi arşiţă, stropindu-te sau stârnind praful pe care trebuie să-l inhalezi!) De aici, falsa mea impresie că sunt depăşit de diferite autoturisme… Ei, nici pomeneală de aşa ceva! Acelaşi autoturism face plimbări în sat, la volan cu proprietarul lui. De aici vin cu părerea mea că plimbatul pe jos nu s-a desfiinţat! Şi ca să-mi susţin şi mai bine opinia, la încheierea acestor rânduri mai afirm că s-a ajuns până acolo că se merge cu autoturismul şi la… cules de ciuperci, prin pădurile Izvoarelor, în locuri îndepărtate şi cu denumiri pitoreşti: Baranova, Podul Negru, Prestânci, Sărata etc. Cum? Fireşte, maşina aşteaptă parcată la marginea codrului, iar culegătorul asaltează potecile spre locurile de el ştiute, unde află cam mereu în sezonul lor hribii, cele mai delicioase ciuperci!
DECEBAL ALEXANDRU SEUL
Comentarii