Motto: „Salus populi suprema lex esto”
(lat. „Salvarea poporului să fie legea supremă”)
Maximă de drept public la Roma
Eram dispus să cred că Providenţa ne-a trimis ca să ne lumineze şi să ne alinieze la civilizaţia europeană apuseană, alături de alte bunuri, şi „o sălbatică Clotildă” care, în dorinţa ei de a pune mâna pe sectorul I al capitalei, n-a pregetat să ne spună întâi că alegerile au fost fraudate, după ce a aflat că nu-i primăriţa amintitului sector, apoi să treacă la fapte mai mari, să cheme pe alegătorii ei la o manifestaţie de protest, numită miting, la care a fost prezent şi activ Gabriel Liiceanu, filosoful cauzelor pierdute şi care a fost sarea şi piperul manifestaţiei. Dacă nu intervenea Biroul Electoral Central să spună că Clotilda a făcut o mare brânză mucegăită, ca să nu spun împuţită, una dintre cele trei sute de varietăţi de brânză franţuzească, erau şi acum în miting. Curtea Constituţională era luată cu asalt, intervenea preşedintele, se ajungea la Consiliul Europei, eram târâţi prin procese şi puşi să renumărăm voturile de trei ori la rând. Până la urmă s-a aflat că franţuzoaica noastră, care s-a străduit să ne vorbească limba şi să ne mănânce pâinea, e băgată până-n gât într-o afacere atât de păguboasă pentru România, încât, după ce am pierdut nişte milioane, am reziliat contractul şi am rămas cu pierderile.
Deocamdată Nicuşor Dan se ţine tare, nu vrea alianţă cu nimeni şi, dacă primeşte bani, de unde a primit şi la locale (gurile rele spun că de la Soros), se va extinde la nivel de ţară, atunci să te ţii, altă făină se va măcina la moara noastră hodorogită şi neferecată. Având în vedere că nimeni nu dă bani degeaba, fără un scop anume, să ne amintim de evenimentele din Ucraina, sponsorizate de banii lui Soros. Ratând ocazia de a tăia Bucureştii pe din două, acuma, de prima dată, nu-i rămâne altceva de făcut decât să tragă aer în piept, să-şi ia elan la toamnă şi, cu ajutorul tineretului frumos şi liber, care va părăsi cluburile, va pune mâna pe putere.
Dar nici cei care au câştigat alegerile nu au parte de linişte: DNA-ul este pe ei, pe Dragnea şi pe Lia Olguţa Vasilescu, vrea să le facă viaţa amară, să nu se bucure, să nu se mai gândească la ce au de făcut. Dacă nu-i condamnă acum, parcă văd că îi ia din nou la cercetare în preajma alegerilor parlamentare, ca să se vadă şi să se ştie cine este puterea. Până când se hotărăsc procurorii şi judecătorii, Dragnea zice că o moţiune de cenzură împotriva guvernului neperformant (nici nu putea fi altfel) nu are finalitate, deoarece Iohannis nu va mai numi un premier de la PSD. Spre deosebire de Ponta, vocal peste poate, Dragnea lansează ideea cu anticipatele care, odată câştigate, vor aduce întreaga putere a guvernării, prilej pentru unii să se zgârie şi să plece din ţară. Alt prilej de nemulţumire este în legătură cu ocuparea locului lăsat de Zgonea, voit de Ponta fără acordul lui Dragnea. Şi ca să nu le meargă, pesediştii au înghiţit cu greu pastila de integritate şi cea de reformă adevărată, administrată de Iohannis. Cât de integru este însuşi Iohannis, cu procesele pierdute şi anulate de altă instanţă, graţie intervenţiei Silviei Stanciu, o pensionară pusă în post mare la CCR?
Ca să întregim peisajul, să-l amintim pe proaspătul cetăţean al Republicii Moldova. Dacă l-ar urma lumea, ar însemna să ne facem toţi, sau o parte, moldoveni de peste Prut. Procesul ar fi invers faţă de cum s-a preconizat şi chiar s-a făcut: moldovenii Republicii Moldova să primească cetăţenia română, fiindcă aşa cum am spus cu mult înaintea altora, toţi locuitorii de dincolo de Prut, născuţi pe teritoriul României, ei şi urmaşii lor, ar fi trebuit declaraţi cetăţeni români. Erau liberi s-o refuze, dar noi să le-o fi dat. Cetăţeanul moldovean, obţinând, pe ţară, 3% din voturi, se crede mai mare decât este şi negociază majorităţi în consilii, atât cu liberalii, cât şi cu pesediştii.
Nici liberalii nu sunt mulţumiţi, au luat-o razna şi nu mai vor să fie conduşi de Gorghiu şi de Blaga, care se declară mulţumiţi cu rezultatul alegerilor, ca şi cum le-ar aparţine. Cei doi nu vor să plece pentru că plecarea lor ar fi o înfrângere pentru Iohannis. Nu e de mirare că partidele mici aspiră la mai mult şi negociază strâns orice majoritate, ele văd că în partidele mari nu-i ordine şi disciplină.
Toate aceste fricţiuni şi neînţelegeri ne abat atenţia de la ceea ce este cu adevărat esenţial pentru ţară. Ce poate fi mai important pentru o ţară decât pământul ei, elementul ei de alcătuire care ţine un popor? Să-i văd şi eu pe pesedişti că-şi propun anularea legii scelerate care permite vânzarea către străini a pământului. Până acum s-au vândut 4 milioane ha; cel mai bun pământ, iar dacă procesul continuă, înseamnă că ne vindem ţara, urmaşii nu vor mai avea la ce să se raporteze, nu vor fi legaţi de un pământ care nu-i al lor. Ţara şi naţiunea sunt valori perene, dacă le pierdem, suntem pierduţi.
Comentarii