Cum creştem o familie armonioasă?

Cu ocazia Zilei Internaţionale a Familiei, Asociaţia Părinţilor şi Profesorilor din Colegiul Economic „Dimitrie Cantemir” Suceava a organizat în aula şcolii, marţi, 17 mai a.c., conferinţa cu tema: “Cum creştem o familie armonioasă?”

Invitaţii evenimentului au fost lect. univ. dr. Monica Turturean, care a ţinut prelegerea despre „Comunicarea asertivă în relaţia p
simpozion familie armonioasaarentală şi de cuplu” şi psihologul Otilia Ivan-Ţugui, care a organizat atelierul de lucru cu părinţii intitulat „Tipuri de părinţi/Tipuri de copii, Gestionarea situaţiilor de criză în familie”.

Dna lect. univ. dr. Monica Turturean şi-a început prelegerea vorbind despre importanţa comunicării asertive în relaţia de cuplu, care presupune cunoaşterea nevoilor şi comunicarea cu celălalt având o atitudine nonviolentă, dar fermă; să-ţi afirmi, cu convingere, opiniile, dar nu cu aroganţă, ci cu un amestec armonios de smerenie şi intransigenţă.

Pentru o descriere amplă a comportamentului asertiv am putea spune că este echidistant faţă de cei doi poli de comunicare: agresiv şi pasiv. Asertivitatea este cea mai eficientă modalitate de soluţionare a problemelor interpersonale. Comunicarea directă, deschisă şi sinceră permite recepţionarea mesajelor fără blocaje şi distorsiuni, ceea ce menţine şi îmbunătăţeşte relaţiile în cadrul unei familii. Capacitatea de a comunica în mod asertiv sentimentele, emoţiile şi gândurile, fără a leza integritatea celorlalţi, reprezintă un mod eficient de comunicare.

Participanţilor la conferinţă, părinţi şi profesori, le-au fost prezentate stilul de comunicare asertiv ce presupune convingerea că toate persoanele îţi sunt egale; acordarea de importanţă părerilor şi intereselor celorlalţi; existenţa unei concordanţe între mesajul verbal transmis, mimică şi gestică; mesajele utilizate sunt de genul „eu cred că…, mă simt…”; susţinerea privirii interlocutorului.

De foarte multe ori limbajul verbal folosit este agresiv şi impunător, iar un artificiu al vocabularului ne poate îmbunătăţi comunicarea. Expresii de genul „eu cred că…/ aş dori să fac acest lucru…/ te deranjează dacă…?” pot reprezenta fraze magice în viaţa de cuplu, în relaţia cu copiii. Expresiile verbale ale limbajului asertiv pot fi însoţite de semnale nonverbale care ne ajută să transmitem mai uşor mesajul. Expresiile faciale relaxate şi deschise, contactul vizual, poziţia corpului dreaptă şi relaxată, o voce calmă şi sigură, însoţite de un zâmbet, atunci când este necesar, pot reprezenta succesul unei comunicări. Dacă nu ai învăţat să fii asertiv, cu antrenament şi voinţă se poate învăţa „din mers”, pentru că viaţa ne pune în situaţii provocatoare, în care vom învăţa să fim asertivi şi să ne bucurăm de beneficiile acestei atitudini mature. Dacă, însă, există traume majore, care nu ne permit să ne dezvoltăm acest comportament, este indicat un travaliu psihoterapeutic de durată.

simpozion familie armonioasa 1Părinţii au primit sugestii pentru o comunicare asertivă în relaţia parentală. În primul rând, ei trebuie să fie exemple pentru copii, pentru că trebuie să fie ei înşişi persoane asertive. Nu poţi aştepta de la copil decât ceea ce îi oferi şi tu ca exemplu. În acest scop trebuie să ne exprimăm clar şi concis; să evităm să fim sarcastici; să nu facem generalizări; să nu folosim etichete; să cerem feedback; să evităm comportamentul agresiv; să evităm reacţiile impulsive; să evităm monopolizarea discuţiei, să evităm să facem presupuneri.

Comunicarea şi comportamentul asertiv cresc stima de sine, aduc respect pentru ceilalţi şi din partea celorlalţi.

În cadrul atelierului de lucru organizat de dna psiholog Otilia Ivan Ţugui, părinţii s-au identificat cu ajutorul caracteristicilor într-unul din cele patru stiluri parentale: protector, interactiv, directiv şi exigent. Cunoscând trăsăturile fiecărui stil parental, participanţii au primit sugestii cum ar putea să devină părinţi mai buni, de exemplu: părintele protector – să-şi exprime emoţiile de nemulţumire şi dezamăgire, să fie decis când este vorba de respectarea regulilor stabilite, să încurajeze iniţiativa copilului, să înveţe copilul că şi părintele are nevoi personale etc., părintele interactiv – să conştientizeze necesitatea de a spune NU copilului în anumite situaţii, să fie ferm şi consecvent în stabilirea limitelor comportamentului copilului, să stabilească limitele dintre rolul său de părinte şi cel de prieten, să ţină cont de faptul că în dezvoltarea sa copilul, pe lângă iubire şi acceptare, are nevoie şi de disciplină; părintele directiv – să accepte că şi copilul poate lua decizii, să nu reacţioneze sub influenţa furiei, să realizeze că îşi poate răni copilul prin felul în care „comandă”, să înveţe să se relaxeze şi să se bucure cu întreaga familie etc.; părintele exigent – să accepte că nimeni nu poate fi perfect şi că e omeneşte să greşeşti, să accepte copilul aşa cum este, să-şi exprime criticile într-o manieră constructivă, să considere copilul mai important decât rezultatele obţinute.

De asemenea, au fost analizate trăsăturile copiilor sensibili, sociabili, hotărâţi şi conştiincioşi, pentru ca părinţii să ştie cum îi pot ajuta să se dezvolte.

Copiii au nevoie de înţelegere şi independenţă, iar părinţii trebuie să-şi îndrume şi controleze copiii. (Prof. ANCA PARASCHIVA IORDACHE, Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir” Suceava)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: