Decebal Alexandru Seul vine în faţa cititorilor cu o nouă carte. A şaisprezecea, după cum menţionează autorul în noul său volum, “S-au deschis Porţile Cerului”. Este o nouă carte de publicistică, în care adună ceea ce ca jurnalist a publicat, în ultima vreme, în Crai nou, Curierul Ucrainean şi în alte ziare la care colaborează. Desigur, ca şi celelalte cărţi, majoritatea de publicistică, şi aici autorul inserează proze scurte, inspirate din viaţă.
Nu ne-am propus să analizăm cartea. Apariţia ei a mai fost semnalată în acest cotidian, ci să ne referim mai mult la omul, Decebal Alexandru Seul, cel pe care îl cunosc de când era un copilandru timid, aplecat încă de atunci spre meditaţie, spre literatură.
Mi-a atras atenţia numele celor doi fraţi (unul coleg cu fratele meu mai mic), Traian şi Decebal. Se vede că, tatăl, care le-a ales numele, avea puternice sentimente patriotice, familia venind de undeva de peste Prut. Copiii şi-au cunoscut mai puţin locurile de obârşie, dar suferinţele îndurate de la o vârstă fragedă (vezi “Copilăria mea printre ciulini”, carte lansată de D. Al. Seul în 2014), le-au întărit sentimentele de buni români, după cum am văzut la cei pe care i-am cunoscut din această familie.
D. Al. Seul a ajuns să-şi profeseze meseria de asistent sanitar într-un sat îndepărtat de munte, Izvoarele Sucevei. S-a stabilit aici, devenind fiu al comunei, şi-a întemeiat o familie, legându-se adânc de oamenii şi locurile acestea mirifice. Înclinaţiile sale pentru scris au început să se manifeste şi aici, devenind un prolific corespondent, apoi un bun colaborator al mai multor ziare. Debutul şi l-a făcut, în 1968, în Zori Noi, cel care a precedat cotidianul Crai nou. De atunci, numele lui Decebal Alexandru Seul poate fi întâlnit frecvent, în acest cotidian, dar şi în alte ziare, precum Curierul Ucrainean, (condeierul trăind într-o localitate unde predomină huţulii).
Ne-am putea întreba ce surse de inspiraţie îi mai poate oferi localitatea în care trăieşte, după ce, pe parcursul a câteva zeci de ani, comuna Izvoarele Sucevei a fost mereu prezentă în cotidienele vremii?
Bun observator a tot ce mişcă şi se află în jurul său: oameni, cu faptele, obiceiurile, ciudăţeniile lor; animale, plante, clădiri – toate îl inspiră. D. Al. Seul a scris nu numai despre oamenii locului, unii ce nu mai sunt întâlniţi în alte părţi, prin tradiţiile şi apucăturile lor, ci şi despre aceste mirifice locuri, cu păduri, păşuni şi fâneţe, copaci şi flori, fântâni, toate primind din partea autorului haina jurnalistică sau literară ce poate atrage atenţia cititorului. Aşadar, fapte mărunte, cotidiene pe lângă care un altul ar trece fără să le observe.
Autorul a scris şi proze scurte, pe care le-a cuprins în cărţile sale sau le-a publicat în reviste ca Luceafărul, Convorbiri literare, în Crai nou şi în alte ziare. Scrisul său a fost răsplătit, printre altele, cu premiul III pentru proză la Festivalul Naţional de creaţie literară “Dimitrie Bolintineanu”, Giurgiu – 1988; pentru proză scurtă, volumul “Călătoria” a fost premiat la Festivalul de creaţie literară Vrancea (2015), primind şi alte distincţii la concursurile literare la care a participat. Este membru al Societăţii Scriitorilor Bucovineni.
Dăruindu-şi viaţa oamenilor prin profesia sa nobilă, de apărător al sănătăţii fizice, prin scrisul său, D. Al. Seul s-a dovedit a fi şi un sprijin pentru sufletele celor ce l-au inspirat sau a celor ce-i citesc articolele din ziare şi cărţile sale.
Comentarii