…Iar punctul de întâlnire este „la Ceas”, vineri, 25 martie, ora 13. Traseul marşului va fi: piaţa din faţa Catedralei „Învierea Domnului” – Aleea Pietonală – Primărie – str. M. Eminescu – Spitalul Municipal – str. N. Beldiceanu – Biserica „Sf. Ilie” – str. 2 Grăniceri – statuia Grănicerului – revenire Catedrala „Învierea Domnului”. Organizatori: Asociaţia „Provita Fălticeni”, Asociaţia „Bucovina profundă” şi unităţile şcolare din municipiu.
Scopul marşului este, potrivit organizatorilor, promovarea dreptului la viaţă pentru copilul nenăscut şi afirmarea valorilor vieţii umane, în contextul importantei sărbători creştine „Buna Vestire” (25 martie, considerată sărbătoarea femeii şi mamei creştine dar şi a copilului nenăscut).
Prin acest demers, organizatorii îşi propun să conştientizăm că:
> existenţa, unicitatea, demnitatea şi valoarea fiecărui om încep din momentul concepţiei;
> diferite situaţii defavorabile, precum sarcina neaşteptată, nedorită, statutul marital, situaţia economică ori depistarea posibilităţii unei afecţiuni la copil conduc la criza de sarcină, o perioadă de maximă frământare şi dificultate pentru femeie;
> răspunsul la criza de sarcină nu este avortul, ci sprijinirea femeii;
> este firească sprijinirea femeilor aflate în criză de sarcină, înainte şi după naştere, de către tatăl copilului, familie, prieteni, culte, societatea civilă, stat;
> firescul unei societăţi care sprijină mama şi copilul înseamnă şi sprijinirea adopţiei, a copiilor adoptaţi, a părinţilor adoptivi, a părinţilor care din motive întemeiate nu îşi pot creşte copiii şi doresc să îi încredinţeze spre adopţie, sprijinirea persoanelor singure, a familiilor monoparentale, a persoanelor cu dizabilităţi, a persoanelor care au nevoie de îngrijire, a tuturor celor vulnerabili, în general.
Solicitările marşurilor din anii trecuţi sunt reluate şi în acest an:
> crearea posibilităţii legale ca femeia însărcinată care consideră că nu poate creşte copilul să îl încredinţeze spre adopţie imediat după naştere, după modelul adopţiei începute în perioada de sarcină care este utilizat în SUA, Marea Britanie, Australia;
> acordarea unei indemnizaţii pentru femeia însărcinată care să o sprijine în acoperirea nevoilor speciale care apar în perioada sarcinii (indemnizaţie acordată după 14 săptămâni de sarcină).
Marşul pentru Viaţă, „Luna pentru Viaţă”, atitudinea şi faptele pentru viaţă nu înseamnă condamnarea celor care au făcut avort, ci o mână întinsă cu dragoste şi durere. Nu înseamnă judecarea taţilor şi mamelor care, speriaţi de lipsa siguranţei, vor alege să meargă înainte fără copilul care li se pare că le încurcă viaţa sau a cărui viaţă li se pare că nu o pot asigura în condiţii optime, ci oferirea de sprijin pentru a putea merge împreună mai departe.
Tema „Pentru viaţă, pentru femeie, pentru familie” este inspirată din tema „Marşului pentru Viaţă” 2016 de la Washington: „Pro-life and pro-woman go hand in hand”. În România şi Republica Moldova, organizaţiile pro-viaţă au simţit nevoia să adauge şi al treilea termen, „pentru familie”, pentru a sublinia că mediul firesc în care binele copilului şi binele femeii se realizează este familia şi că un copil născut în afara familiei nu exclude realizarea unei familii, ci este un pas înspre ea.
„Prin această temă spunem răspicat că opiniile conform cărora mişcarea pentru viaţă nu se interesează de femeie şi că avortul rezolvă o problemă a femeii nu corespund realităţii. În realitate, mişcarea pentru viaţă se interesează de femei şi de copii deopotrivă. În schimb, în cele mai multe cazuri, avortul reprezintă o exploatare a femeii în interesul confortului personal şi iresponsabilităţii bărbatului şi al confortului şi iresponsabilităţii societăţii – de aceea avortul a fost numit «ultima exploatare a femeii» de celebra activistă pentru drepturile femeilor Alice Paul.
Prin această temă afirmăm ceea ce experienţa ne-a arătat în nenumărate cazuri concrete: naşterea copilului este în interesul femeii, iar avortul la cerere adânceşte şi perpetuează diferite probleme, creând şi altele noi; alegerea vieţii copilului dă femeii putere şi un viitor împlinit cel puţin de dragostea copilului; avortul o răneşte şi îi răneşte viitorul pe termen lung.
Da, experienţa a arătat că o sarcină neaşteptată şi nedorită poate deveni o mare şansă pentru femeie, pentru familia ei sau pentru viitoarea ei familie şi pentru societate, dacă femeia este sprijinită şi nu abandonată sau stigmatizată.
Nu întâmplător Norma McCorvey şi Sandra Cano, cele două femei care au fost folosite în procesele care au dus la legalizarea avortului la cerere în SUA în 1973, au devenit militante pro-viaţă. Experienţa pe termen lung arată că cine este cu adevărat pro-femeie este pro-viaţă şi cine este cu adevărat pro-viaţă este pro-femeie.
Femeia în criză de sarcină are de înfruntat dificultăţi greu de imaginat pentru cei care nu au trăit criza de sarcină sau nu s-au aplecat cu atenţie asupra ei. Frământarea şi drama prin care trece o femeie care alege avortul sunt foarte bine descrise de scriitoarea americană Frederica Mathewes-Green: «O femeie nu doreşte să facă avort aşa cum doreşte o îngheţată sau un Porsche, ci ca un animal prins în cursă care îşi roade picioarele pentru a scăpa».
De exemplu, mai ales în mediul rural, dar nu numai, copiii concepuţi în afara căsătoriei sunt adesea avortaţi, motivul principal fiind teama mamei de stigmatizare de comunitate pentru că are un copil fără a fi căsătorită. Idealul este ca un copil să fie conceput şi să se nască în atmosfera iubitoare şi sigură a unei familii, dar lipsa unei familii nu justifică în niciun fel avortarea lui. Prin avort, consecinţele negative ale situaţiei care a generat criza de sarcină nu sunt anulate, ci sunt multiplicate.
De aceea, prin această temă afirmăm cu tărie că este firesc ca bărbaţii, familiile şi societatea să sprijine cu tot ce este nevoie femeile însărcinate” transmit organizatorii. (I.B.)
Comentarii