Un lucru este clar: trăim în ţara lui Păcală. Aşa cum Păcală a vrut să urce vaca în podul şurii ca să mănânce fân, tot aşa şi cei care au ales locul depozitului de la Mestecăniş au vrut să urce gunoaiele în vârful muntelui, în loc să găsească o fundătură undeva, într-un loc izolat şi dosnic, unde să facă groapa, că doar „groapă” asta înseamnă: loc adânc, unde gunoaiele pot fi depozitate ecologic şi estetic.
Dar se vede lucru că alegerea asta cu Mestecănişul s-a făcut cu ochii închişi, neţinând seama de multe neajunsuri, aidoma cum scrie marele cărturar şi înţelept, domnitorul Dimitrie Cantemir despre moldoveni (în Descrierea Moldovei), că aceştia fac câte un lucru negândit şi apoi se căiesc amarnic de ceea ce au făcut. Acum, cine se mai căieşte de neghiobia cu groapa de pe Mestecăniş? Unii dau vina pe alţii, fără a realiza pericolul ecologic la care expun zona, una dintre cele mai frumoase zone din Bucovina.
Când eram student, am lucrat la reabilitarea tunelului Mestecăniş şi cunosc zona. Vedeam dimineaţa văcuţele localnicilor din Valea Putnei venind înşirate din sat şi răsfirându-se pe pajiştea muntelui, unde păşteau singure până seara, când coborau la fel de cuminţi în sat. Şi laptele curat ajungea la Fabrica de lapte din Câmpulung, de unde mai departe se hrăneau bebeluşii ţării. Acum pericolul de a se infesta păşunile de pe Mestecăniş este imens. Şi, pe deasupra, însăşi atmosfera de acolo, plină de gunoaie, ar fi o pacoste pentru satele din jur. Închipuiţi-vă cum arată o astfel de groapă: unde maşinile-gunoiere din judeţ ar face trafic mereu, cu zgomotul şi mirosul specific, stolurile de ciori potopind muntele ca să caute mâncare printre gunoaie, poluarea când bate vântul, cu hârtii şi nailoane smulse de pe groapă şi duse peste sate şi pajişti, apele care la ploile torenţiale cară toată mizeria la vale, şi, nu în ultimul rând, proasta reclamă turistică pentru comuna Pojorâta.
Unii ideologi încearcă şi acum să acrediteze ideea că, vezi Doamne, amplasarea de pe Mestecăniş merită continuată, că s-au făcut lucrări, s-au cheltuit fonduri. Interesul vieţii oamenilor şi al naţiei în general este mai presus de lucrările făcute şi negândite bine la timp. Oamenii din zonă au simţit de la început că ceva nu e în regulă, dar au tăcut. Unii dintre ei poate s-au bucurat că au unde lucra, ca să câştige o bucată de pâine, că mineritul de altădată e distrus. Pe parcurs însă şi-au dat seama toţi de gravitatea situaţiei şi au protestat. Comuna nu are nevoie de a găzdui gunoaiele altor zone. Şi nu poate fi îngenuncheată voinţa legitimă a localnicilor. Se spune că vor fi măsuri ecologice la depozit. Asta e o vorbă în vânt. Se ştie că la noi ecologia nu funcţionează. Ş-apoi de unde lapte curat pentru bebeluşi, dacă nu din aceste părţi rămase nepoluate încă? Vedeţi ce e prin Argeş şi prin alte părţi, ce bacterii misterioase apar pe fondul mizeriei şi al contaminărilor de tot felul şi luaţi aminte, cât nu e prea târziu. Pe vârful Mestecănişului nu e loc pentru gunoaie. Altfel, pe cei ce încă nu s-au convins de acest lucru, vorba lui Eminescu din poezia Doina: ”Îndrăgi-i-ar ciorile…” (N. CIUDIN)
Comentarii