…Este titlul pe care Sebastian Crăciun, micul şi talentatul poet câmpulungean, l-a dat uneia dintre cărţile sale. Copilul acesta, care a trecut prin multe încercări, încă din primele luni de viaţă, cu un optimism debordant, cu o voinţă de fier şi cu sprijinul unor părinţi minunaţi (Anca, tânăra şi frumoasa lui mamă poate fi considerată o adevărată eroină), a devenit un luptător şi un învingător. După mai multe operaţii şi recuperări, Sebi, cunoscut nouă şi din presă şi de la televiziune, a reuşit să învingă în parte boala şi să devină cât de cât un copil ca şi ceilalţi, chiar dacă mai trebuie ajutat să se ţină pe picioarele lui.
Îşi amintesc cei ce-l cunosc de mic cum, în braţele mamei, Sebi, atunci de 3-4 anişori, se ruga cu lacrimi: „Doamne, ajută-mă să umblu…”.
Credinţa în Dumnezeu, încrederea, speranţa l-au întărit. Sebi încă nu se poate deplasa singur pe picioarele lui, mâinile lui nu sunt încă stăpâne pe obiectul pe care-l apucă, dar toate aceste necazuri au fost compensate de o minte ageră, de-o inteligenţă deosebită, cu un spirit de observaţie şi gândire pe care mulţi maturi nu le au.
Ceea ce este demn de relevat e că atât Sebi, cât şi mama sa, care a luptat alături de el, doresc să-i ajute şi pe alţi copii cu dizabilităţi.
În acest scop, Anca Crăciun, împreună cu alte două sufletiste care, fără a avea asemenea probleme, s-au oferit să ajute, doamnele Oltica Mândrilă şi Nicoleta Boguş, a înfiinţat Asociaţia „Freamăt de speranţă”, căreia li s-au alăturat şi alţi părinţi de copii cu dizabilităţi.
Asociaţia urmăreşte să creeze copiilor condiţii pentru a se bucura din plin de anii lor (să se joace după posibilităţile lor, să participe la acţiuni educative etc.). În acelaşi timp, scopul asociaţiei este de a oferi condiţii de recuperare şi sprijin financiar pentru costul tratamentelor. Astfel, aceşti copii nu vor mai fi nevoiţi să se deplaseze, decât în cazuri speciale, în centre de recuperare din Iaşi, Alba Iulia, Chişinău etc.
S-au zbătut, s-au consultat între ei, au primit sugestii şi de la acest mic şi înţelept omuleţ, care are un loc important în conducerea asociaţiei, dar mai important este faptul că au găsit înţelegere şi sprijin la autorităţile locale.
Primăria, prin dl primar Mihăiţă Negură, Consiliul Local le-au pus la dispoziţie un sediu compus din mai multe încăperi pentru recuperare, bibliotecă, sală de joacă, o mică sală de aşteptare. Sediul, aflat chiar în incinta Primăriei, a fost amenajat şi dotat cu cele necesare, între care şi dispozitive pentru tratamente, la aceasta aducându-şi contribuţia şi unii sponsori. Încăperile, îndeosebi Biblioteca, dotată de acum cu peste 200 cărţi şi de care se va ocupa, cine altul decât micul nostru scriitor, Sebi, a fost împodobită şi cu creaţiile artistice (desene pe pereţi, specifice) ale pictorului Cătălin Mândrilă, membru al familiei uneia dintre fondatoare.
În prezenţa dlui primar, ing. Mihăiţă Negură, a preotului paroh dr. Ilie Macar, care a săvârşit şi slujba de sfinţire, a copiilor ce vor beneficia de activităţile din acest sediu şi a părinţilor acestora, sediul asociaţiei a fost inaugurat. S-au rostit cu acest prilej cuvinte de îndemn şi de mulţumire, iar dl primar a anunţat că, din fonduri europene şi cu sprijinul Primăriei, clădirea şcolii generale din Sâhla va fi transformată în centru de recuperare neuromotorie, nu numai pentru cei 60 copii câmpulungeni cu dizabilităţi, înscrişi până acum, ci şi pentru alţi copii din zonă cu astfel de nevoi. Pe lângă renovarea şi amenajarea corespunzătoare scopului propus a clădirii amintite, centrul va fi dotat cu aparatura şi dispozitivele necesare unui tratament complex de recuperare, iar personalul calificat va fi asigurat prin parteneriat cu Primăria şi cu alte instituţii abilitate.
Până atunci, cu ajutorul de specialitate al unor tineri voluntari, cu ajutorul unor medici de specialitate, dr. Maria Pop, neurolog, dr. Silvia Vranău, pediatru, şi alţi medici din Câmpulung, al medicului neurolog-pediatru Adriana Istocescu, de la Suceava, care vor asigura la sfârşit de săptămână asistenţa necesară, mamele acestor copii vor fi iniţiate pentru a se ocupa singure de exerciţiile de recuperare şi alte tratamente ce trebuie aplicate bolnavilor.
Prin grija edililor, s-au făcut multe în Câmpulung pentru localnici şi turişti, dar deschiderea unui sediu pentru ajutorarea copiilor cu dizabilităţi neuromotorii este o realizare ce merită din plin aprecierea noastră, a tuturor, apreciere ce se adresează, deopotrivă, membrilor fondatori ca şi celor care au ajutat să se înfăptuiască şi să funcţioneze Asociaţia ”Freamăt de speranţă”.
Comentarii