Flash

Vă mai aduceţi aminte de vremurile când vă… oprea miliţianul doar aşa, ca să se afle în treabă? Au trecut. Mai nou, pe poliţianul Oprea nu-l mai oprea nimeni. Că era în coloană oficială. Cu maşini, motociclete, girofaruri, ce mai, ministru de ministru. Că a nimerit unul dintre antemergători într-o groapă cu motocicleta şi în alta cu sicriul, ce mai contează… Chiar dacă nu mai e pe „foncţie”, domnul Gabi nu se lasă şi-i trage cu „progresul României” şi cu faptul că el e nevinovat şi a respectat legea. E adevărat, nu a spus care lege. Aia pe care şi-a inventat-o singur? Păi cum să foloseşti personalul şi dotările ministerului pe care îl conduci, chiar dacă e MAI, mai ceva decât şefii statului, guvernului şi legislativului? Ba să-i faci cadou şi unui prieten, prim-procuror, aceleaşi favoruri (că, deh, semnătura şi ştampila „e la tine”)!… Nu de altceva, dar să-l faci să nu poată să trimită Senatului adresa DNA prin care se solicită arestarea ta preventivă, că-i şi el implicat. Iar respectivul să-l delege pe prim-adjunctul lui. Care şi ăsta se dă cu ruj, că Gabriel Oprea i-a aranjat lucrarea de doctorat. Aşa că a rămas la mâna a treia, cu trimisul hârtiei. Întrebarea este la câte mâini se joacă în Senat cu votarea ridicării imunităţii generalului Oprea. Că e an electoral. Deşi, la cât de cinstit şi onest se dă, fostul ministru şi actual senator Oprea, ca să nu pună piedici anchetei, după cum a declarat că vrea să facă, ar trebui să scutească plenul Camerei Superioare a Parlamentului şi să demisioneze de bună voie şi silit de actualele împrejurări. Dar s-ar putea să greşesc eu. Cred că n-am înţeles bine. O fi vorba de onoare sau a doua consoană din cuvântul ăsta e a unsprezecea din alfabet? (COSMIN LEAHU)