De curând, s-a petrecut, între multe alte evenimente de sărbători, unul care a impresionat pe toţi cei ce l-au aflat.
Pârâul Corlăţeni, un cartier de la marginea pădurii, din stânga râului Moldova, recunoscut pentru liniştea şi frumuseţile naturale, a răsunat din nou de cântece şi voie bună. După cum ne-a informat unul dintre tinerii implicaţi, Marcel Topertzer, absolvent al Facultăţii de ziaristică, ca şi fratele său geamăn, Wili, „vechea căsuţă din lemn, unde Mircea Rotaru s-a născut, a fost împodobită feeric, de nepoţi şi strănepoţi, ca să-i primească cu dragoste pe seniorii familiei”. Dintre aceştia mai sunt în viaţă doar trei. Bunicii, respectiv străbunicii, Nicolai şi Ludovina, au trecut de mult în lumea umbrelor. I-au urmat Mircea, Livia şi, de curând, Viorica.
Cu toate acestea, la vechea căsuţă de pe Pârâul Corlăţeni, s-au adunat vreo patruzeci de Rotăreni. Fie că-i cheamă pe unii Forminte, pe alţii Nechifor, Topertzer, Bârsan sau altfel, ei tot Rotăreni sunt. Familia este renumită în Câmpulung Moldovenesc prin unirea lor (mereu îi vezi alături la bine şi la rău), dar mai cu seamă prin înclinaţiile lor artistice, prin dragostea lor pentru artă şi frumos.
Fraţii s-au numărat întotdeauna prin cele mai bune voci din formaţiile corale ale Câmpulungului. Au făcut parte din corul Casei orăşeneşti de Cultură, condus de regretatul prof. Eugen Deleanu, apoi din corurile Casei de Cultură a Sindicatelor (cel mixt condus de prof. lt.-col. Dumitru Călin, din Formaţia corală bărbătească „Bucovina”, condusă de prof. Emil Forfotă). Mihai, cel mai tânăr, continuă să înfrumuseţeze prin vocea sa Corala Academica „Bucovina”, condusă de acelaşi prof. Emil Forfotă.
Erau renumite, pe vremuri, formaţiile de mandoline şi chitare şi „trio vocal Rotaru”, prin frumoasele programe prezentate la staţia locală de radioficare.
Tradiţia continuă acum prin nepoţi şi strănepoţi. „Pârâul Corlăţeni, în noaptea de Crăciun a anului 2015, a fost purtat ca prin vis cu câteva decenii în urmă, când fraţii şi surorile se adunau, în jurul focului, cu chitare şi mandoline şi cântau de răsunau munţii şi pădurile din jur”.
Din nou curtea căsuţei bătrâneşti din deal s-a transformat în sală de concert, iar colindele şi cântecele lor au umplut de bucurie şi încântare inimile mai vechilor locuitori ai cartierului, dar şi a celor din frumoasele vile construite în ultimii ani, zona devenind pentru unii un cartier rezidenţial.
A fost omagiul celor rămaşi în viaţă, al nepoţilor şi strănepoţilor, nu numai pentru bunicii Neculai şi Ludovina, dar şi pentru Mircea Rotaru, artistul complex (pictor, sculptor, compozitor, interpret, menţionat şi în „Enciclopedia Bucovinei”, lăsată nouă de regretatul Emil Satco).
Prin grija fiicei sale, Marcela Topertzer, şi cu sprijinul autorităţilor locale, în fiecare an, câmpulungenii şi turiştii pot admira opera lui M. Rotaru, în expoziţiile deschise la Muzeul „Arta lemnului”, sau de către alte instituţii culturale din municipiu, cu diverse prilejuri.
Rotărenii au ţinut să transmită cântecele compuse de înaintaşul lor şi cu prilejul programelor organizate de sărbători, pe esplanada Casei de Cultură, împodobită, ca de altfel tot centul oraşului, parcă mai frumos ca niciodată, prin grija edililor locali.
Familia regretatului pictor şi muzician s-a adunat sub bradul de Crăciun dând viaţă compoziţiilor sale. Lor li s-a alăturat şi grupul vocal al Forumului german, din care şi unii Rotăreni fac parte, prin originea etnică germană a bunicii, Ludovina.
Câmpulungenii şi oaspeţii veniţi de sărbători aici au fost impresionaţi de ceea ce au ascultat, primind concertul ca un dar al Rotărenilor făcut oamenilor de sărbători.
Încă mai este vremea colindelor. Când scriem aceste rânduri, pentru cei ce păstrează sărbătorile după stil vechi Crăciunul abia a început.
Comentarii