(1929-2015) Neobositul bibliograf al Bucovinei Erich Beck s-a născut la 27 august 1929, în oraşul Cernăuţi, într-o familie de funcţionari: tatăl, Adalbert, lucra la Finanţe, iar mama sa, Emilia, la Căile Ferate Române. În capitala Bucovinei, între anii 1936-1940, a frecventat şi absolvit şcoala primară germano-polonă, apoi s-a înscris la Gimnaziul German din Cernăuţi. În toamna anului 1940, când sovieticii au ocupat nordul Bucovinei, Erich Beck (care avea doar 11 ani) a plecat cu întreaga familie spre Germania. O anumită perioadă s-a aflat în lagărele pentru repatriaţi din Wartha şi Kalisch, în Silezia. În anul 1941 s-a stabilit la Hohensalza (Wartheland), unde s-a înscris la gimnaziu în anul II. Cu gândul de a evita rămânerea într-o zonă ocupată de sovietici, la sfârşitul războiului, familia Beck s-a mutat în Bayern. În anul 1947 Erich Beck ajunge la Stuttgart-Büssnau, unde se constituise un fel de „colonie” a germanilor bucovineni. Îşi continuă studiile liceale şi, în anul 1949, obţine diploma de bacalaureat la Liceul din Stuttgart.
După absolvirea liceului participă, ca muncitor, la reconstrucţia Universităţii Tehnice din Stuttgart, alegând să urmeze studii universitare în domeniul chimiei la instituţia respectivă. Din motive de sănătate, Erich Beck a fost nevoit să renunţe la facultate. Ulterior a fost student la Şcoala Superioară de Ştiinţe Economice (Apowi), în Wilhelmshaven-Rüstersiel, la Şcolile Superioare Tehnice din Stuttgart şi Tübingen.
În anul 1957, se angajează ca şef de birou la o Societate de Asigurări Economice, iar în 1961 devine director de vânzări, apoi director economic al unei întreprinderi de construcţii de lemn. Spiritul de iniţiativă îl determină să devină, mai târziu, coproprietar al unei întreprinderi de îmbrăcăminte. Din anul 1994 s-a retras din afaceri şi s-a stabilit pentru restul vieţii la Rickenbach-Hutten.
Erich Beck a fost aproape de Bucovina toată viaţa sa, chiar dacă destinul a făcut ca întreaga lui activitate să se desfăşoare la sute de kilometri distanţă de provincia de la poalele Carpaţilor. Preocupat de cultura şi istoria ţinutului, s-a aflat în corespondenţă cu istoricul Teodor Bălan, inginerul silvic George Taras Seghedin, istoricul literar Emil Satco, universitarul Mihai Iacobescu şi mulţi, mulţi alţi bucovineni din sudul şi nordul provinciei. A publicat mai multe lucrări în domeniul istoriei Bucovinei, însă opera magna vor rămâne cele cinci volume din Bibliografia Bucovinei (publicate în limba germană, în anii 1966-2010), în care au fost reunite date despre zeci de mii de studii şi articole dedicate Bucovinei şi oamenilor acesteia.
În aprilie 2003, la propunerea Catedrei de Istorie, pentru contribuţiile sale în domeniul cercetării şi valorificării istoriei Bucovinei, Senatul Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava a decis să-i acorde înaltul titlu de Doctor Honoris Causa. În ziua de 22 noiembrie a aceluiaşi an, în cadrul ceremoniei festive, Erich Beck şi-a prezentat discursul de mulţumire în faţa corpului profesoral al USV şi a reprezentanţilor comunităţii sucevene.
Într-o scrisoare adresată profesorului Mihai Iacobescu, Erich Beck avea să prezinte în următorii termeni chintesenţa relaţiei sale cu „patria” pierdută: „Ciudat: cu cât devin mai vârstnic, cu atât mai intens îmi dau seama ce înseamnă Bucovina pentru mine. Într-un fel, este ţara care mă împlineşte şi, simultan, ţara dorului neîmplinit”.
Decesul, survenit în seara zilei de 3 noiembrie 2015, al lui Erich Beck reprezintă o pierdere grea pentru Bucovina, spre cele veşnice plecând un om care şi-a dedicat întreaga viaţă şi avere pentru promovarea şi valorificarea realizărilor cărturarilor bucovineni din toate timpurile şi de pe toate meleagurile.
Dumnezeu să-l odihnească!
Comentarii