– prezentarea generală a satului Poiana Negri –
Micul cătun de odinioară, astăzi satul Poiana Negri, care începe de la izvorul de apă minerală, pe ambele maluri ale pârâului Negrişoara, până la Smizi, a aparţinut totdeauna de comuna Dorna Candrenilor.
O legendă spune că în vechime această „Poiană” a fost zestrea unei domniţe din Moldova cu numele de Neagra, care se ţinea de o moşie mare până la Neagra Şarului.
O altă legendă vorbeşte de tainicul ascunziş al haiducului Pintea Viteazu, a cărui urmă se mai cunoaşte pe partea bucovineană a muntelui Lucaci şi de la care personaj au rămas până astăzi câteva povestiri răzleţe, precum şi numele unui pârâu care se numeşte Valea Pîntii.
Numele localităţii de Poiana Negri derivă de la Pârâul Negrişoara, ce traversează satul, prin mijloc, de la un capăt la celălalt. Localitatea este situată în partea de sud a comunei Dorna Candrenilor, la o altitudine de circa 860 m.
Relieful este diversificat, compus din poieni, dealuri şi munţi. Astfel, la vest se afla Bâtca Prălenilor, la sud Şerba, 12 Apostoli şi Piatra Dornei, în nord găsim Dealul Pripor şi Dorna Candrenilor, iar la est se află Dealul Piatra.
Din punct de vedere istorico-demografic putem afirma că, la început, pământul localităţii era nelocuit. Apoi au venit primele familii printre care putem aminti: Candrea, Donisă, Spânu, Pilug, Axinte. O parte din aceste familii au venit din Ardeal cu turmele de vite şi oi, s-au stabilit şi au rămas aici.
Din aceste cinci familii populaţia a crescut ajungând acum la circa 250 de familii.
Locaşele de cult din satul Poiana Negri
În cronica parohiei Dorna Candrenilor se menţionează că Sfânta Biserică din Poiana Negri a fost construită din bârne de lemn de molid, mai întâi în satul Gura Negri în anul 1797, la cinci kilometri depărtare de Vatra Dornei.
Ea a fost ridicată acolo de George Caramaleu cu ajutorul consătenilor lui, iar catapeteasma (iconostasul) şi celelalte obiecte s-au făcut cu cheltuiala fraţilor George şi Iacob Ortoanu din Gura Negri. După ce credincioşii ortodocşi din Gura Negri au fost beneficiarii ei timp de 90 de ani, ei au donat-o în anul 1887 credincioşilor din Poiana Negri. A fost imediat transportată, reconstruită întocmai cum a fost şi sfinţită la 12 iulie 1888 cu hramul „Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir”, de P.C. Preot Protopop Dimitrie Ţurcan, pe terenul donat de Axinte I. Maria, unde este şi astăzi, fiind filie a parohiei Dorna Candrenilor.
În anul 1899 s-a adăugat acestei biserici o tindă, iar în 1925 biserica a fost drăniţită de către enoriaşii Lăcătuş Dumitru şi Candrea Pavel.
În 1965 s-a făcut o mică încăpere cu sobă lângă Sfântul Altar.
În anii 1970-1971 s-a construit lângă biserica din Poiana Negri o casă prăznicar din lemn, cu contribuţia benevolă a credincioşilor în materiale, bani şi zile de muncă, lucrările fiind conduse de consilierul bisericesc Pilug Alexandru, fiind ajutat de epitropii Doroftiese Gheorghe, Donisă Toma, Spînu Vasile, Pentelescu V. Ion şi alţii.
La îndemnul şi propunerea P.C. Preot Paşcan Gheorghe, paroh în Dorna Candrenilor între anii 1973-1974, acest locaş de rugăciune s-a renovat, prelungindu-se pereţii pronaosului cu 5 m, s-au tencuit şi zugrăvit pereţii interiori, s-a electrificat toată biserica, în exterior s-a acoperit cu scânduri vopsite şi s-a reparat temelia, toate cheltuielile fiind făcute prin donaţii în bani şi materiale de către mulţi ctitori şi alţi credincioşi din Poiana Negri.
Duminică 22 septembrie 1974, după slujba Utreniei, înainte de Sfânta Liturghie, s-a făcut o aghiasmă pentru redeschiderea bisericii după renovare, toate cele de cuviinţă fiind oficiate de un sobor de preoţi în frunte cu P.C. Preot Botnari Teodor, inspector bisericesc, P.C. Preot Ghenghea Valerian, protoiereu al Câmpulungului Moldovenesc, preoţii Paşcan Gheorghe şi Goreţchi Mircea, ambii titulari în parohia Dorna Candrenilor, împreună cu alţi preoţi slujitori.
Din anul 2013 hramul bisericii este „Sf. Dimitrie cel Nou”.
De sine stătătoare
La 7 noiembrie 1990 parohia Poiana Negri a devenit autonomă şi de sine stătătoare, având ca preot paroh pe Grădinaru Sorin, hirotonit în 1987 pentru Dorna Candrenilor, rămas în parohia Poiana Negri după înfiinţarea ei. În iulie 1997 a fost transferat la parohia Păltiniş.
De la 1 august 1997 a fost transferat de la parohia Păltiniş preotul Acatrinei Grigore care a păstorit până la 22 iulie 2003, fiind apoi transferat la parohia Ortoaia.
Din 22 iunie 2003 şi până în prezent păstoreşte preotul Lostun Dorin Ioan, cel ce semnează rândurile de faţă
Între anii 1991-1997 a fost construită o nouă biserică impunătoare, devenind biserică parohială. A fost ridicată de către oamenii din sat, care au contribuit cu sume de bani, cu munca fizică şi donaţii materiale (lemn).
Cel care a alcătuit planul bisericii este arhitectul Vladimir Ambrozie. Dimensiunea bisericii pe plan orizontal este de 510 mp, iar dimensiunea totală este de 1200 mp.
Construcţia este realizată din lemn, iar acoperişul din tablă de aluminiu.
După ridicarea construcţiei, în anul 2000 s-a făcut sfinţirea bisericii de către ÎPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, împreună cu un sobor de preoţi.
După 9 ani pictura a fost realizată de pictorul Lichi Vică, între anii 2009-2012, în tehnica tempera, sub atenta supraveghere a preotului paroh.
Hramul bisericii noi este „Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir”, ostaşul cel viteaz al lui Hristos, bărbatul dumnezeieştilor doriri, lauda mucenicilor, bucuria îngerilor, podoaba Bisericii Ortodoxe, mustrătorul necredincioşilor, întărirea nevoitorilor şi rugătorul fierbinte înaintea Preasfintei Treimi pentru sufletele noastre.
Pe data de 23 septembrie 2012, biserica parohială Poiana Negri 1 (biserica nouă) a fost resfinţită de către ÎPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, înconjurat de un sobor de preoţi.
Alte activităţi parohiale în desfăşurare
Se fac vizite canonice în parohie, pentru ca preotul să cunoască realitatea familială, mereu actualizată. Se manifestă grijă pentru sufletele celor invalizi, ţintuiţi la pat şi care nu pot veni la biserică, prin spovedanie şi împărtăşanie, în cele 4 posturi şi oricând este nevoie. Se fac colecte pentru activităţile culturale şi filantropice ale Bisericii Ortodoxe Romane, colecte în bani, alimente şi îmbrăcăminte pentru familiile sărace, sinistrate şi cu mulți copii.
Învăţământul în Poiana Negri
Statul a construit puţine şcoli şi, de aceea, în multe sate s-au deschis şcoli fără locaţie proprie. Aşa s-a întâmplat şi cu şcoala din satul Poiana Negri care a funcţionat la deschidere, în 31 martie 1884, în casa săteanului Sava Spînu. Şcoala a funcţionat ca filială a şcolii Centru cu o singură sală de curs, cu clasele I-IV la un loc, cu un singur învăţător, în persoana lui Gheorghe Popovici, având pentru început 18 elevi.
Începând cu 23 noiembrie 1885 şcoala a funcţionat într-o locaţie proprie, cu o singura sală de clasă.
Cronica Şcolii înscrie evoluţia acestei unităţi de învăţământ de la o singură clasă filială a Şcolii din Centru la unitate şcolară independentă, în anul 1901, când funcţiona cu 65 de elevi înscrişi şi cu o durată de 6 ani la absolvire.
Creşterea numărului de elevi, a afluxului lor către şcoală, a făcut necesară deschiderea în 1907 a unei clase paralele, şcoala funcţionând cu 2 posturi de cadre didactice şi cu 95 de elevi înscrişi, situaţie care se menţine până la unirea Bucovinei cu România.
În anul 1918 exista în satul Poiana Negri o şcoală primară, având ca director pe C. Balabasciuc.
În anul şcolar 1923-1924 şcoala funcţionează cu 6 clase, având un număr de 51 de elevi. La 1 iulie 1924 are loc examenul de absolvire a şase clase, la care se prezintă 6 din cei 8 elevi înscrişi din clasa a VI-a. Toţi au fost declaraţi promovaţi.
Comisia de examinare a fost formată din şase cadre didactice.
Anul şcolar 1933-1934 începe cu un număr de 68 de elevi, din care 65 de naţionalitate română şi 3 de naţionalitate germană. Limba de predare a fost limba română.
Începând cu anul 1948-1949 şcoala va funcţiona numai cu 4 clase, având 11 elevi. Frecvenţa elevilor la cursuri se ridica în acea vreme la 84 %, directorul şcolii fiind dl Ciubotaru Constantin.
Sub conducerea noului director începe în anul 1948 construirea unei noi locaţii de şcoală, unde învăţătorul împreună cu populaţia satului muncesc cot la cot. În luna mai a anului 1949, noua construcţie este adusă până la acoperiş, cheltuindu-se suma de 700.000 de lei. La aceste lucrări a contribuit Ministerul de Interne cu suma de 500.000 lei, prefectura judeţeană cu 70.000 lei, primăria comunală cu 100.000 de lei, iar peste 30.000 lei s-au făcut prin muncă voluntară de către populaţie, cadrele didactice şi elevii şcolii.
Construcţia şcolii a durat până în anul 1958, anul dării în folosinţă, lucrările de construcţie fiind supravegheate începând cu luna septembrie 1949 de către noul director, învăţătorul Stafie Vasile.
Începând din anul 1961-1962 în următorii ani şcolari învăţământul s-a generalizat la 8 clase.
În perioada 1969-1975 au mai funcţionat ca directori ai acestei instituţii Spînu Silvia şi Ventzel Maria. De la 1 septembrie 1975 până la 1 septembrie 1989, prof. Negrea Pavel; între 1989 şi 1992 prof. Bordei Teodor, iar din 1992 până în 1997 prof. Dumitrache Gheorghe. În prezent, şcoala Poiana Negri este structură a Liceului Tehnologic Dorna Candrenilor.
La 15 septembrie 2014 s-a dat în folosinţă noua şcoală, iar sfinţirea acestei instituţii a avut loc la data de 14 septembrie 2015.
Economia
Economic, localitatea se raportează la 3 aspecte de bază: apele minerale, exploataţia forestieră şi microfermele zootehnice.
Primul izvor de apă minerală a fost descoperit la 5 august 1806 de către medicul-şef al Bucovinei, doctorul Ignatz Pluschk, aflat în Valea Negrişoarei. Locuitorii au fost obligaţi de Prefectura Bucovinei să construiască un drum care să facă legătura între izvor şi şosea şi tot ei cărau butoaiele cu apă minerală fără nicio plată.
Comercializarea apei minerale, după descoperire şi analiză, s-a făcut de către autorităţile habsburgice, dar cu munca neplătită a locuitorilor. Instalaţii şi metode moderne de captare a apei s-au făcut în 1937, fiind exploatată în regia Fondului Bisericesc, iar din 1940 până în 1944, izvorul a fost arendat de către firma Julius Mainl din Viena. După 1944 exploatarea a încetat, apa minerală din Poiana Negri fiind folosită de săteni ca apă de masă. Concentraţia mare de acid carbonic recomandă această apă în tratarea afecţiunilor inimii, dar nu s-a pus încă problema organizării în Poiana Negri a unui „stabiliment ” balnear.
O perioadă, după terminarea războiului, activitatea s-a reluat. Actualmente fabrica de ape minerale din Poiana Negri aparţine Companiei Coca-Cola, care a cumpărat şi captat izvoarele de apă minerală din zonă.
Vă aşteptăm să vizitaţi satul Poiana Negri!
Preot Paroh LOSTUN DORIN IOAN
Comentarii