Acţiunile de luptă pentru eliberarea ultimei brazde din partea de vest a României aflată sub ocupaţia trupelor germano-hortyste se înscriu în partea finală a operaţiei ofensive duse de Armata a IV-a română.
Analizând situaţia creată în urma luptelor desfăşurate de trupele române la vest de Munţii Apuseni, comandantul Armatei a IV-a a decis să îşi concentreze efortul la flancul stâng al armatei, să elibereze oraşul Carei, iar cu o parte din forţe să participe la eliberarea oraşului Satu Mare. În scopul înfrângerii rezistenţei inamicului şi pentru eliberarea localităţii Carei, ca primă urgenţă, comandantul Armatei a IV-a, generalul Gheorghe Avramescu, a ordonat Corpului 6 Armată Român, comandat de generalul de corp de armată Emanoil Leoveanu, să treacă la ofensivă, executând o amplă manevră de învăluire cu forţele a patru divizii române, având ca obiectiv încercuirea forţelor adverse şi curăţirea oraşului de rezistenţa inamicului. Atacul pentru cucerirea oraşului Carei s-a declanşat în noaptea de 24/25 octombrie 1944. După un şir de acţiuni, trupele române au atins periferiile oraşului şi au luat cu asalt poziţiile inamice, realizând joncţiunea cu cele două grupări destinate să realizeze manevra dublă de învăluire a localităţii Carei. În acelaşi timp, diviziile Corpului 2 Armată, comandat de generalul Nicolae Dăscălescu, rupând apărarea organizată în zona oraşului Satu Mare, în cooperare cu Divizia 133 sovietică, în cursul nopţii de 24 octombrie, au anihilat ultimele cuiburi de rezistenţă ale inamicului din Satu Mare. În zorii zilei de 25 octombrie 1944, trupele române s-au apropiat de frontiera de stat româno-ungară. Primele subunităţi din Corpul 2 Armată au ieşit către ora 9.30 pe linia frontierei, în zona localităţii Urziceni, în timp ce un batalion din Corpul 2 Armată a ajuns în comuna Boghiş, situată chiar pe frontieră.
S-a desăvârşit, astfel, prin forţa armelor, eliberarea frontierei de nord-vest a României de sub ocupaţia horthysto-hitleristă. În acele zile de foc, curajul, bărbăţia, puterea de sacrificiu, eroismul individual şi colectiv au fost stările de cuget şi simţire ale fiecărui luptător, de la soldat la general, de la comandant de subunitate până în sferele statelor majore şi ale comenzilor de mari unităţi. Cu acest prilej, comandantul Armatei a IV-a Române a adresat trupelor de sub comanda sa Ordinul de zi nr. 302 bis, în care arăta: „La chemarea ţării pentru eliberarea Ardealului răpit prin Dictatul de la Viena, aţi răspuns cu însufleţire şi credinţă în izbânda poporului nostru. Tineri şi bătrâni aţi pornit cu bucurie spre hotarele sfinte ale patriei şi cu piepturile voastre aţi făcut zăgazul neînfricat duşmanului care voia să ajungă la Carpaţi…; zdrobit de focul năprasnic al artileriei şi de necontenitele noastre asalturi, inamicul a fost izgonit din Ardealul nostru scump… Pe cei care au căzut la datorie îi vor preamări urmaşii şi numele lor va fi scris în cartea de aur a poporului român. Luând pildă de la cei care au pus patria mai presus decât viaţa, continuăm lupta”.
La rândul său, ministrul de război, generalul Mihai Racoviţă, în Ordinul General nr. 77 din 26 octombrie 1944, spunea: „Ardealul sfânt, leagăn scump al românismului, furat printr-un odios dictat, oferit cu generozitate de dictatorul Europei magnaţilor unguri pentru întregirea latifundiilor lor, a revenit astăzi, prin luptă dreaptă şi jertfă vrednică, la patria din care a fost rupt; o graniţă blestemată, trasată din ură şi răzbunare, a despărţit timp de 4 ani părinţii de copii şi fraţii de fraţi. Lanţurile robiei au fost rupte, graniţa fictivă şi odioasă a fost trecută într-un iureş de vitezele noastre batalioane”.
Ziua de 25 octombrie, în care a fost desăvârşită eliberarea teritoriului naţional vremelnic cotropit în urma dictatului de la Viena, a devenit zi de sărbătoare a poporului român: Ziua Armatei Naţionale Române. Această dată va aminti întotdeauna generaţiilor viitoare eroismul şi spiritul de sacrificiu cu care s-au luptat ostaşii români pe frontul antihitlerist, sângele vărsat pe câmpul de luptă pentru libertatea, independenţa şi integritatea teritorială a patriei noastre, România.
Gl. bg. (r.) COJOCARU ZAHARIE, preşedintele Filialei Suceava
„Petru I Muşat” al ANCMRR
Comentarii