Destui jurnalişti, comentatori TV, analişti politici nu erau dispuşi, înainte de concediul prim-ministrului la Miami, să ia în considerare altă variantă decât aceea a demisiei, făcându-se a uita două constante ale personalităţii lui Victor Ponta, oportunismul şi adaptabilitatea. Din păcate, nu cred că raţionamentul lor avea la bază altceva decât propria dorinţă, să-i zicem wishful thinking, ca să fim şi noi la modă. De demonstrat.
Mai întâi că nimeni nu cunoaşte înţelegerile reale, nu cele declarate, între fostul preşedinte al PSD şi celelalte căpetenii social-democrate plus ale coaliţiei de guvernământ. E vorba de transparenţă, capitol la care actuala putere a practicat mereu discursul dublu: unul pentru public şi unul de uz interior. Este principala moştenire a dlui Ion Iliescu: secretul de partid.
Chiar dacă se ia în seamă fie şi numai declaraţia siropoasă despre prietenia cu Ponta asociată cu discursul de învestitură al interimarului Dragnea în care consideră că are dreptul la control asupra Executivului, se vede clar intenţia de a zice şi el ceva valabil pentru zgândărirea orgoliului PSD. Or actualul prim-ministru nu putea renunţa la leadershipul de partid decât bazându-se nu doar pe loialitatea lui Dragnea şi a celorlalţi, ci şi pe puterea directă pe care o păstrează asupra liderilor naţionali şi locali.
Să nu uităm că aceste cutume sunt frecvente la vârful PSD: deşi preşedinţi ai PSD erau Oliviu Gherman, Adrian Năstase…, puterea a deţinut-o Ion Iliescu, al cărui cuvânt a fost aşteptat şi respectat de la vârful la baza partidului. Ba, recent, Liviu Dragnea se retrăsese din toate funcţiile în urma condamnării într-o primă instanţă, dar fusese păstrat ca bun organizator, un fel de lider informal, de unde a şi fost ridicat în cea mai importantă funcţie de partid.
Or, în emisiunea de la televiziunea prietenului său, l-am redescoperit, adevărat, fără nicio surpriză, pe acelaşi Victor Ponta din campania electorală, cu aceleaşi manifestări de superficialitate şi aroganţă, cărora li se închinau participanţii la discuţie, inclusiv Victor Ciutacu şi moderatoarea, aceleaşi gesturi de unic deţinător al adevărului, aceleaşi accese de şmecherie dâmboviţeană cu care l-a doborât pe Iohannis în prima discuţie televizată…
Dar intenţia de a-l salva pe „salvator” a eşuat lamentabil: proaspătului revenit din croazieră i s-a pus la dispoziţie un marker şi un flipchart, dându-i-se posibilitatea să facă pe profesorul. Însă graba sa de a se manifesta, scrisul chinuit şi ilizibil, amatorismul au lăsat impresia că învăţase lecţia pe de rost, iar cifrele mâzgălite dezordonat au evidenţiat lipsa exerciţiului. Ca să nu mai amintim de remarcele tipice şmecherului autoritar care îi ia pe cei prezenţi la dus-întors.
În virtutea celor de mai sus, să remarcăm mai întâi încercarea abilă de a ieşi din pielea de principal lider politic şi asumarea rolului de „foarte bun tehnocrat” în fruntea Guvernului, rol care nu putea fi susţinut din următoarele motive: în istoria guvernărilor postdecembriste, două personalităţi din sfera economiei şi finanţelor şi-au revendicat acest rol, Theodor Stolojan, după alungarea lui Petre Roman, şi Mugur Isărescu, după eşecurile repetate ale lui Victor Ciorbea şi ale fie iertatului Radu Vasile.
Dacă în cazul primilor doi competenţele erau şi sunt în afară de orice dubiu, când e vorba de Victor Ponta se impun câteva precizări: absolvent al Facultăţii de Drept, cu o teză de doctorat plagiată, contrasemnată de şeful şi mentorul său, Adrian Năstase, Victor Ponta nu putea accede decât la postul de politician, acolo unde lipsa studiilor, a competenţelor politice, economice şi sociale nu trezeşte cine ştie ce angoase în România.
Deşi periplul său pe la alte televiziuni de partid a continuat şi-n următoarele zile, comportamentul i-a fost acelaşi, ceea ce demonstrează că resursele de mare tehnocrat încă se lasă aşteptate, iar guvernarea nu va ieşi din actuala stare de lucruri. Neaducând nimic nou, atât imaginea lui Victor Ponta, cât şi a guvernului al cărui şef este încă, probabil până la alegerile viitoare, nu va beneficia de un reviriment. Din contra.
Comentarii