Târgul meşterilor de la Suceava 2015, ediţia XX, jubiliară, sâmbătă seară…
Pe drumul spre Cetate, aglomeraţia de maşini şi motociclete e vizibilă, poliţiştii făcând, însă, faţă la acea oră.
Mergând spre Muzeul Satului Bucovinean, frânturi de muzică populară se întrepătrundeau – nu prea armonios dat fiind genurile atât de diferite – cu ritmurile puternice ale hard rockului găzduit de Black and White Motor Fest, prima ediţie la Suceava, alături, în parcare. O lume pestriţă, dar relaxată şi prietenoasă, înainta spre cele două „obiective” de distracţie; diferite, dar atât de interesante. Mame, taţi şi copiii lor, rockeri pe jos sau pe motociclete vitezomane, de ultimul tip, unele parcate pe stânga drumului, cum vii dinspre cimitir, lângă gardul muzeului, oprind asupra lor privirile trecătorilor.
La muzeu, peste 70 de meşteri îşi etalau bogăţia de produse, poate mai diverse şi mai ochioase ca altădată. Privitori erau mulţi, muşterii la cumpărat, mult mai puţini ca anul trecut; cel puţin aşa spuneau meşterii. La o primă vedere, ţesăturile erau dominante, mai ales iile tradiţionale din diferitele zone ale ţării, dacă tot sunt la modă. Cămeşi şi cămeşoaie din pânză groasă, de casă sau din in topit, imaginaţia meşterilor ţesând mai departe, în moda din zilele noastre, rochii în croială modernă, cusute cu bogate motive populare. Pe locul doi la târg ar fi fost sculptura în lemn, ocolind din clasament obiectele de podoabă care ar ocupa acest loc dacă ar putea fi considerate „roade” ale unui meşteşug autentic.
Ana Grunzu este de loc din Horodniceni, din preajma Fălticenilor, s-a măritat la Iaşi, iar la târgul de la Suceava a reprezentat ambele zone, cu mici păpuşele ilustrând ţărani din satul românesc, realizate din pănuşi, sfoară, piele şi lemn, cu panglică tricoloră la cingătoare. „Vânzarea nu prea merge la Suceava faţă de anul trecut, dar cine a cumpărat de la mine vine şi cumpără şi acum” mi-a spus femeia. Vizavi de standul cu obiectele ornamentale, mici bijuterii învelite în pănuşi, ea şi-a expus câteva dintre tablourile de pictură naivă: „Mă feresc să fac chiciuri, picturile mele sunt pe tematica satului românesc, sunt inspirate din poveştile lui Ion Creangă”.
Cu haine ţărăneşti din zona Năsăudului a venit, pentru prima dată la târgul meşterilor de la Suceava, Emilia Pop, de la Poienile Zegrei. „E frumos aici, oamenii sunt buni, muzeul e tare frumos” mi-a spus ea, adăugând imediat că toate produsele sunt autentice, începând de la pânza ţesută de casă până la cusutul ornamental în două fire. Nu vânduse decât două trăistuţe mici, la 30 de lei bucata: „Lumea nu prea dă bani pe portul popular. Câtă muncă e, nu prea e plătită, nici nu câştig la ele, dar nici nu pierd. Lucrez că mi-i drag, nu pentru câştig, din banii pe vânzare nici drumul nu mi-l scot”.
Trec mai departe printre tarabele pline-ochi, pe lângă sticlele cu ulei nerafinat, galben şi gros, mai încolo mă amuz văzând urşii mari, ciopliţi în lemn brut, constat că e cam puţină ceramică anul acesta şi mă opresc la jucăriile de lemn ale lui Beda Zoltan, de la Sfântu Gheorghe, venit la târg cu soţia.
Meşterul îmi arată… excavatoarele şi îmi demonstrează că funcţionează, apoi păşitorile pe care alunecau, sus-jos, iepuraşi din lemn, automobile, mobilier pentru păpuşi, morişti. „Am vândut, dar nu ca anul trecut” mi-a spus el.
La un moment dat, un tânăr îi ceru „T-ul”, iar meşterul scoase nişte bucăţi mici din lemn, tăiate în aşa fel încât mintea şi îndemânarea să le poată lega logic, pentru a forma litera respectivă. Tânărul îi dădu 10 lei, preţul bucăţelelor de lemn, şi plecă fericit.
Între timp, de stand se apropiase caricaturistul Mihai Pânzaru-PIM, atras şi el de jocul logic, iar Beda Zoltan îi aduse alte fragmente de literă, de data asta K. „Cine montează litera în 5 minute, are 20% reducere” i-a spus lui PIM, care a rămas asupra jocului, în timp ce eu am fost atrasă, alături, de produsele sculptate în os ale lui Szilveszter Ferencz, din Odorheiu Secuiesc. Da, Ardealul a fost foarte bine reprezentat anul acesta. Meşterul e de meserie lăcătuş mecanic la fabrica de mobilă, pasiunea pentru cioplitul în os de cerb sau de vacă fiind un „hobby”. Broşe tip floare de colţ, cuţite cu teacă din corn de cerb sculptată în model migălos, suporturi de lumânare, cornuri muzicale şi multe altele. Meşterul e pentru a doua oară la târgul de la Suceava. „Toate produsele mele sunt utilitare” mi-a spus el, începând de la tirbuşonul cu pene în vârf şi până la pixul din os, combinat cu cartuş de puşcă. „Lucrez în os din 1978, în timpul liber, folosesc scule speciale, pe care le realizez la fabrică. Osul se lucrează foarte greu, dar când se termină iese ceva tare frumos, sunt produse unicat. Aici e tot sufletul meu, am lucrări în Canada şi America”. Szilveszter Ferencz îmi spuse că anul acesta e „slăbuţ”, ca vânzare, dar pentru el banul nu contează, ci faptul că se întâlneşte cu meşterii şi îşi face prieteni noi. „E foarte important să ne întâlnim, între meşteri, să vedem ce face fiecare”. Nu plec de la standul lui Frencz până nu-l ascult puţin cântând la corn…
În tot acest timp, solişti vocali de muzică populară şi dansatori evoluau pe scena din incinta Muzeului Satului Bucovinean, în faţa unui public restrâns, la acea oră.
Înapoi spre casă, rockeri mult mai numeroşi se îndreptau spre Motor Fest, fiind ora concertului trupei Cargo. Circulaţia devenise, între timp, foarte dificilă, motociclete urcau şi coborau, întrecându-se în viteză şi zgomote, ce creşteau la maximum adrenalina…
Comentarii