L-am cunoscut pe scriitorul Dragoş Vicol

– Astăzi ar fi împlinit 95 de ani –

dragos-vicol-de-radu-berceaPoetul şi prozatorul Dragoş Vicol, născut la Cacica şi legat de Sadova, pe care o numea „satul cu oameni frumoşi”, ar fi împlinit astăzi, 6 iulie 2015, venerabila vârstă de 95 de ani. Scrierile sale au fost inspirate din viaţa oamenilor şi din realităţile unor localităţi bucovinene. Întrucât am fost de multe ori în preajma lui, sunt mândru că l-am cunoscut şi mă simt îndemnat să scriu măcar câteva rânduri despre el. Era un om al munţilor, pe care îi călca, admira şi înfăţişa mereu. Arăta el însuşi ca un munte de om, la fel ca „bădia” George Sidorovici, evocat de ziarul „Crai nou” la 13 şi 14 februarie a.c., tot la împlinirea a 95 de ani de la naştere.

Pe Dragoş Vicol mi-l amintesc cu plăcere pentru că ne întâlneam deseori în birourile redacţiei ziarului sucevean „Zori noi”, la care lucram şi eu şi la care el era un frecvent şi prestigios colaborator. Datorită poveştilor, glumelor şi sfaturilor sale, atât redactorii tineri, între care mă aflam şi eu, cât şi cei mai în vârstă şi chiar personalul administrativ îl înconjuram şi îl ascultam cu stimă şi respect. Ne despărţeam de el în momentul când îşi alegea un birou cu mai multă linişte şi se apuca de scris sau de finisat textele pregătite pentru ziar.

Uneori câţiva colegi de redacţie mergeam împreună cu Dragoş Vicol „La oglinzi”, restaurantul central al oraşului, unde luam „o ţuică mică” sau „o bere rece”, care se mai întâmpla să fie fără număr, şi trăiam cu toţii bucuria reîntâlnirii. În unele zile, când venea de la Bucureşti la Suceava şi dispunea de mai mult timp, avea veritabile consfătuiri literare cu scriitorii suceveni Pan Solcan, Traian Filip, George Sidorovici, George Damian, Platon Pardău, Florin Bratu, Alexei Rudeanu, Ion Paranici, Ion Beldeanu, Constantin Ştefuriuc şi alţii, precum şi întâlniri cu cititori la biblioteci şi şcoli din fosta regiune Suceava şi apoi din actualul judeţ. Peste tot vorbele sale cucereau auditoriul, oricare ar fi fost el. M-am convins de aceasta ascultându-l cu acelaşi interes dintotdeauna ori de câte ori se ivea ocazia.

După cum remarca regretatul Emil Satco, autorul multor lucrări valoroase despre cultura şi literatura din Bucovina, Dragoş Vicol avea în graiul său ceva din farmecul istorisirilor lui Mihail Sadoveanu. Profesorul universitar şi criticul literar Adrian Dinu Rachieru, prezent deseori cu articole şi în paginile ziarului „Crai nou”, l-a calificat cândva „impecabil tehnician” care „cântă albastrele guri de rai, fânul înrourat şi Ţara de suflet”, apreciind că el „a cioplit cuvintele pentru a le potrivi cu doina”. Rememorarea sa mi se pare cât se poate de edificatoare.

Scriitorul Dragoş Vicol, de care ne amintim astăzi, dar uitat sau ignorat din păcate şi de unii dintre contemporanii săi, a încetat din viaţă la 22 decembrie 1981, la vârsta de numai 61 de ani, când se afla încă în plină activitate creatoare.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: