- Amintindu-ne că distinsul scriitor Constantin Călin a împlinit o frumoasă vârstă sub lumina Solstiţiului de Vară – prilej ca la rându-ne să-i dorim mulţi ani cu sănătate şi bucurii -, în “Cultura” nr. 25 (523) din 2 iulie 2015, Constantin Coroiu îi dedică o pagină (“Constantin Călin – discreţia faptei durabile”) axată pe ceea ce apreciază a fi fiind cărţile de rezistenţă, de cert viitor ale Domniei Sale, cărţile despre Bacovia: “Dintre scriitorii băcăuani afirmaţi în ultima jumătate de secol, în primul rând cei din cercul constituit în jurul revistei Ateneu, serie nouă apărută în anii ’60, niciunul, poate cu excepţia lui Ovidiu Genaru, nu mi se pare mai ataşat de urbea lui Bacovia ca istoricul culturii, criticul şi eseistul Constantin Călin. Coborât în târgul Bacăului din Nordul de veche şi nobilă spiritualitate al Bucovinei, unde s-a născut acum 75 de ani – aniversare ce îmi prilejuieşte aceste rememorări -, trecut printr-un auster liceu militar, eminent absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Iaşi, Constantin Călin s-a dedicat în primul rând studiului biografiei şi operei celui multă vreme «adormit pe cărţi într-o provincie pustie», La propriu şi la figurat. (…) …Bacovia şi-a aflat în Constantin Călin biograful şi exegetul cel mai devotat şi cel mai aplicat. Profesor de literatură, autor de eseuri, diarist, jurnalist, conducător de gazete în diverse perioade, criticul este şi va rămâne înainte de toate biograful, analistul şi comentatorul ce ni l-a relevat la adevăratele dimensiuni pe Bacovia, omul şi poetul. Au fost, şi vor mai fi desigur, destui critici şi istorici literari autori de cărţi importante, unele fundamentale, dar foarte puţini au în bibliografia lor sinteze care aproape epuizează o temă, un subiect, un fenomen şi se înscriu ca repere de neclintit şi de neocolit în istoria literară. Altfel spus, sunt rari criticii şi istoricii literari care pot aspira la ceea ce Călinescu preconiza a fi «fapta văzută din viitor». Constantin Călin, prezenţă discretă în viaţa literară, este unul dintre aceştia”
- Tot o pagină întreagă, sub titlul “Imaginar unitar construit”, dedică Adrian Ţone celui mai recent volum al poetului Ion Paranici, în revista “Tribuna”, nr. 307, din 16-30 iunie 2015: “Stăpânit de psalmodierea în ritmuri surdinizat elegiace, Ion Paranici se aliniază discret tendinţelor de conceptualizare din lirica actuală, rămânând de fapt un sensibil interpret al emotivităţii primare. El caută «făptura cuvântului grav» în versuri de o caldă emotivitate. Ultimul său volum de versuri, Drum prin insomnii (Junimea, Iaşi, 2015), trasează direcţia unor trăiri spontane, confesiuni sau meditaţii, transcrise ca temătoare incursiuni în factologia realului. De altfel, poetul pune în evidenţă o sensibilitate reticentă ce înregistrează temeri ascunse şi tinde spre «împăcarea cu ele» prin mijlocirea actului creator” (…) În acest vertij imaginar floral-pomicol, unde frunzele sunt «coloratele noastre emoţii», Ion Paranici se priveşte cu un ochi exterior ca în poemul Curios din fire: «Ei mă ştiu /Din rădăcină-n frunză. /Cineva de acolo /Freamăt a zidit în mine /Să mă pierd în ramuri, /În metafore din cărţi //Şi ce linişte-i în freamăt /Când cuvântul trup se face». /Întruparea în cuvânt la care ne invită Ion Paranici în volumul Drum prin insomnii este o deschidere spre imaginarul poetic unitar construit al unui meticulos mânuitor al condeiului”. (D.C.)
Mai mult, în Literatură&artă
-
Despre poet şi despre nesfârşire
4 iunie 2026
- Lazăr după Înviere 4 iunie 2026
- Inocenţa căpşunelor 4 iunie 2026
Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!
Comentarii