Festivalul „Rezonanţe udeştene” 2015

File de blocnotes, file dintr-o frumoasă poveste

Iată că Festivalul-concurs naţional de literatură „Rezonanţe udeştene”, desfăşurat la Suceava şi la Udeşti, menit de a sublinia în memoria noastră şi a altora, din ce în ce mai mulţi, pleiada de personalităţi culturale care, de-a lungul vremii, s-a ivit la Udeşti, de a aduna în juriul acesteia oamenii de cultură suceveni şi, totodată, de a chema în preajmă-i tineri creatori din ţară (autori de versuri, proză şi reportaj), a ajuns la ediţia a XX-a, iar, evocând-o, deja a depăşit-o. Laureaţii concursului sunt deja ştiuţi, adăugând aici precizarea efectuată de scriitoarea Carmen Veronica Steiciuc, din partea Centrului de Cultură „Bucovina”, coordonatoarea festivalului, că ei s-au ales dintre 75 de concurenţi, nu numai din ţară, ci şi din R. Moldova, Franţa şi Australia.

„Românii au talent” (!)

DSC03327Vorbind despre laureaţi, găsim că se cuvine a sublinia că mulţi au fost, şi de această dată, din judeţul Suceava, însă de asemenea mulţi (răsplătiţi cu premii dintre cele mai importante) au fost din ţară, realitate ce susţine aspectul naţional al manifestării nu doar la nivelul participării, ci şi la cel al ierarhiilor. Printre altele, notăm frumoase (re)confirmări – precum cele venite din partea prozatorului constănţean Ovidiu Laurenţiu Cavachi, a prozatoarei bucureştene Marina Popescu, dar şi a rădăuţeanului Adrian Nicolae Popescu, laureat şi la poezie, şi la reportaj literar –, dar şi frumoase surprize. Una ar fi cea oferită de laureatul Premiului „Constantin Ştefuriuc”, pentru poezie, elevul de 16 ani (la Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş” Piatra Neamţ) Mihnea Bâlici. În calitate de membru al juriului pentru poezie, subsemnatul îşi permite mărturisirea că, dintre numeroşi concurenţi pricepuţi în a-şi turna gândurile în contururile unor poeme (inclusiv ca dovadă a activităţii în cenacluri – precum „Alecart” sau „Mihail Iordache” de la Suceava, coordonate de prof. Gheorghe Cîrstian şi, respectiv, prof. Viorica Petrovici – şi a participării în alte competiţii de gen), adolescentul Mihnea, un aparent introvertit, a fost printre puţinii (astfel evidenţiaţi şi de clasamentul final) care au propus conţinuturi surprinzătoare (calitate, profunzime) pentru vârstele lor. Aspect evidenţiat, la un moment dat, şi de scriitorul Dan Perşa, membru al juriului pentru proză, el apreciind logica ficţiunii, coerenţa scrierilor autorilor premiaţi. Doar aparent ar fi o surpriză prezenţa între laureaţi a tinerei poete Bianca Coştiug de la C.N. „Petru Rareş” Suceava, pe care unii o ştiu (doar) în calitate de merituoasă concurentă/finalistă (cu ale sale „tribale” unduiri de mijloc) în show-ul „Românii au talent”. În fond, şi concursul „de la Udeşti” este un (deja vechi) concurs de talente!

DSC03149 DSC03229

Lansări de carte

Ca de fiecare dată, festivalul a presupus numeroase lansări de carte: „Suprarealismul lui D. Trost”, prezentată de editorul din Craiova Petrişor Militaru şi de colegii săi din antologia critică, sucevenii Isabel Vintilă şi Alexandru Ovidiu Vintilă; „Risipiri în alb pe alb” de Mihaela Grădinaru din Rîşca, prezentată de universitarul băcăuan Vasile Spiridon; „Grădinile mănăstirii”, de Doina Cernica şi Dany-Madlen Zărnescu, prezentată de botoşăneanca Lucia Olaru Nenati; „Mucenicii visului de aur”, de udeşteanul de la Roşiori de Vede Constantin T. Ciubotaru, prezentată (la Suceava) de Nicolae Cârlan şi (la Udeşti) de Liviu Popescu; „Relicve literare” (ale lui Mircea Motrici, regăsite/restituite de soţia sa Rozalia Motrici, prezentate (la Suceava) de editorul Nicolae Cârlan şi (la Udeşti, în curtea Casei „Motrici”) de Liviu Popescu; „Pașii Poetului” (…M. Eminescu, reeditare) de Gellu Dorian şi Emil Iordache, prezentată de ieşeanca Olga Iordache, soţia lui Emil Iordache; nu în cele din urmă, „Harald şi luna verde” şi „Câinele ud e o salcie”, de Nora Iuga, prezentate, alături de autoare, de Daniela Petroşel şi Mircea A. Diaconu. Prilejuri de intime (re)întâlniri cu cărţile şi autorii lor.

Spre neuitare

Ca întotdeauna, ca de la început, în cimitirul udeştean, întâlnire comemorativă în jurul mormântului celui care a fost poetul şi ziaristul Constantin Ştefuriuc. După slujba de la biserica din centrul comunei, dedicată tuturor celor care sus de tot s-au ridicat din această aşezare, părintele paroh Nicolae Fădur s-a ostenit să conducă şuvoi de pelerini spre cimitir, ţinând slujbă de pomenire cu pilduitoare cuvinte de învăţătură. Tot acolo unde, în straiele locului, aveau să zică versuri copilaşi de la Şcoala „Acad. Haralambie Mihăescu”, Doina Cernica vorbea despre cel care a fost şi cel care, spre neuitare, este Constantin Ştefuriuc, răspunzând unor întrebări („Cine a fost Constantin Ştefuriuc?!”) precum cea a bârlădeanului Dan Dediu, care două ceasuri mai târziu avea să fie cunoscut în chipul laureatului Premiului „Magda Isanos” pentru poezie. Apoi, la chemarea doamnei Rozalia, pelerinii aveau să plece capetele mai devale, spre ţărna sub care odihneşte poetul şi reporterul Mircea Motrici.

DSC03201 DSC03184

Ospitalitate de Udeşti

Despre ospitalitatea udeştenilor în astfel de ocazii n-ar mai fi multe de adăugat, deoarece e bine ştiută. Notăm aici (fiindcă… viaţa merge înainte) că din partea administraţiei locale amfitrion-şef a fost viceprimarul Cristea Ostrovan (care a şi primit placheta aniversară din partea directorului general al CCB Viorel Varvaroi), că bucatele pregătite la primărie au fost gustoase, că… Şi măcar o vorbă pentru cunoştinţele vechi înv. Aneta şi Dumitru Iacob, ca întotdeauna purtându-se cu oaspeţii ca şi cum i-ar fi poftit în casa lor cea mare.

Recitaluri în căruţă

De nişte ani, după premiere, o parte substanţială a festivalului se petrece, la invitaţia Rozaliei Motrici, în curtea Casei memoriale „Mircea Motrici”, în casa mai mereu surprinzând cu noi exponate, sub umbrarul cu viţă-de-vie, pe prispe, la căruţa fără telegari. Dinspre poartă, acum ne-a întâmpinat o măsuţă înfăţată cu ştergar cu flori albastre, pe care, într-o glastră, văratice flori galbene. Nu s-a aşezat nimeni la masa aceea, cu toţii au ocolit-o cu pioşenie… Dar în căruţă (şi pe lângă ea), potrivit obiceiului locului, mulţi s-au aşezat şi au recitat ori au povestit. Dincolo de laureaţi, pictorul-poet Constantin Ungureanu-Box (cu o aproape fabuloasă incursiune în Transnistria, ghidată cândva de Mircea Motrici) sau interpreta de muzică populară (de la Ilişeşti) Gabriela Teişanu care, îmbrăcând iute o fuştă „nemţească” din casa-muzeu, ne-a provocat să o susţinem glăsuind (însă doar am îngânat-o…), nu departe de cordunul de odinioară, „Cântă cucu-n Bucovina”.

DSC03315 DSC03390

Drumul spre Eusebiu Camilar, reîntoarcerea la Festivalul „Magda Isanos – Eusebiu Camilar”

În curtea Casei memoriale „Eusebiu Camilar” (după ce cu o zi înainte, la Suceava, istoricul literar Nicolae Cârlan conturase un medalion Camilar la jumătate de veac de la dispariţie), scriitoarea Doina Cernica avea să-l aducă din nou în atenţie pe scriitorul, traducătorul, călătorul ridicat din Udeşti, vorbind despre lecturile sale din scrierile acestuia, la vremea copilăriei, care, spre deosebire de altele, i-au rămas în minte „asociate certitudinii talentului adevărat al scriitorului, certitudine reconfirmată de recenta recitire a volumului de proză («Cordun», «Turmele», «Avizuha») apărut la Tipo Moldova Iaşi”. De asemenea, despre bucuria cu care îi ascultase în Udeşti, la vremea primelor ediţii ale festivalului, „pe cei care l-au cunoscut, între care pe Fidor Mogîlnischi, care şi-l amintea ca pe un mare iubitor de carte şi de natură” şi care îi povestise despre drumul lor pe jos de la Udeşti la Suceava, de Sânziene, până la Mănăstirea Sf. Ioan, drum care – a propus Doina Cernica – „ar putea să îmbogăţească festivalul (atât de aparte cu pelerinajul la mormintele lui Constantin Ştefuriuc şi Mircea Motrici, cu urcuşul pe Oadeci) şi cu acest drum pe jos, făcut de tinerii participanţi şi laureaţi în amintirea lui Eusebiu Camilar”. A evocat lectura şi recitirea celor „1001 de nopţi” istorisite de Camilar, tălmăcirile din Ovidiu (de altfel, a şi încheiat, în aplauze, amintind că autorul a terminat traducerea “Tristelor” şi “Ponticelor” în 1965 – în anul în care fiica sa mult iubită, scriitoarea Elisabeta Isanos, a absolvit facultatea – şi că nu a mai apucat să vadă volumul tipărit, şi omagiindu-l recitind în tălmăcirea lui Eusebiu Camilar ceea ce dorea Ovidiu să-i fie scris pe mormânt: “Sub piatra asta doarme Ovidiu, cântăreţul/ Iubirii delicate. Talentu-i l-a ucis./ Dac-ai iubit vreodată, de-i ştii iubirii preţul,/ Rosteşte: fie-i somnul mai moale ca un vis…”). Doina Cernica a insistat asupra faptului că „acest scriitor înzestrat şi om de mare distincţie sufletească a venit pe lume, cred neîntâmplător, în Udeşti, spaţiul rural cu cea mai mare densitate de spirit, de oameni de seamă, cum spunea istoricul literar Constantin Călin, iar soţia lui, Magda Isanos, a fost, aşa cum s-a afirmat, cea mai mare poetă a românilor”, în acest context propunând „revenirea la denumirea iniţială a Festivalului, «Magda Isanos – Eusebiu Camilar», ca să celebrăm nu numai doi cunoscuţi scriitori, dar şi unul din marile cupluri ale iubirii din literatura română”. „Nu putem să-i cuprindem pe toţi oamenii de seamă din Udeşti în denumirea festivalului – a explicat ea –, dar putem să ne reîntoarcem la cei care îi reprezintă în cea mai amplă măsură, care au intrat deja în conştiinţa lumii literare, asociaţi festivalului şi acestei aşezări: «Rezonanţe udeştene» sună frumos, este frumos, dar «Magda Isanos – Eusebiu Camilar» era deosebit”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: