Din nou e primăvară !

cuib-de-randuneleÎn sfârşit a sosit primăvara! E suficient să observi cum lumina vine de undeva, de unde Dumnezeu a revărsat-o peste pământ. Se petrece o înviorare, o nădejde – pentru la toamnă – roade bogate. Şi sufletul se primeneşte, se limpezeşte, şi în suflet a venit primăvara. Fraţi – natura şi omul – miracolul primăverii ne-a atins deopotrivă şi-i aşteptăm urmările… Sufletul curat înseamnă lepădarea suspiciunilor, bănuielilor, teama că suntem mereu păcăliţi, că toată lumea stă cu ochii pe capra din curtea noastră, să mături urâtul, să vezi doar partea frumoasă a vieţii, să crezi în bine, în bunătate, în prietenie, în iubire. Cu un astfel de suflet să întâmpinăm cântătorii primăverii! Cu atâta bucurie, fericire ascultăm trilurile păsărilor, care ne poartă într-o altă lume, către un liman – loc de tihnă pentru gânduri, altar de taină pentru simţăminte şi poruncă de slobozenie pentru suflete. Curatul sentiment de fericire pe care ni-l transmit este un dar preţios pe care însă nu ştim întotdeauna să-l primim. S-ar cuveni să le răspundem cu aceeaşi generozitate.

De 3 ani, la casa noastră vin rândunele şi ocupă cuibul făcut în primul an. Locul ales – grajdul. Dis-de-dimineaţă deschidem uşa grajdului, de unde ele îşi iau zborul. Iar seara închidem uşa foarte târziu, după ce ne asigurăm că ele au venit pentru a înnopta. Pentru a le proteja, am pus o plasă uşoară de nailon, pentru ca puii, care abia învaţă să zboare, să nu cadă pradă pisicilor. Grija deosebită pe care o acordăm „oaspeţilor dragi” se datorează faptului că ele, rândunelele, ne-au iertat şi, după ani buni, au revenit.

Cu ani buni în urmă ele şi-au făcut cuib sub streaşina casei noastre. Casa este la drum şi tirurile uriaşe, încărcate peste măsură cu „aurul verde”, lăsând în urmă munţii goi, zdruncină din temelii casele oamenilor. Din cauza trepidaţiilor, ambreiajelor mastodonţilor, cuibul cu puişorii încă golaşi a căzut. În acel an a fost pur şi simplu doliu la casa noastră. Degeaba, plângând, le-am cerut iertare, degeaba primăvara aşteptam cu emoţie sosirea vestitorilor primăverii, degeaba am pus întărituri unde a fost cuibul, ele „ne-au pedepsit”, cu toate că noi nu aveam nicio vină. Acum suntem „ochi şi urechi” cu prietenele noastre, care ne bucură în fiecare zi cu prezenţa şi cu cântecul lor. Ele sunt simbolul libertăţii, păcii, bucuriei. De aceea eu zâmbesc, ba chiar râd de bucurie!

 

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: