Macau – un adevărat Las Vegas al Asiei

După sesiunea de examene din iarnă, la sugestia colegilor şi prietenilor mei din an, am hotărât să vizitez oraşul Macau, situat în regiunea cu acelaşi nume pe coasta de est a Chinei, la aproximativ 150 km depărtare de Guangzhou, una dintre cele mai vechi colonii europene din China, colonie portugheză ce datează din secolul al XVI-lea.

Numele acestui oraş se pare că ar fi strâns legat de acela al unui templu dedicat zeiţei Matsu – zeiţa protectoare a mării şi pescarilor, monument încă existent, construit în 1448.

În anul 1999, guvernul portughez a transferat Chinei suveranitatea asupra acestei regiuni, iar în momentul de faţă este o Regiune Administrativă Specială a Republicii Populare Chineze, ce se întinde pe o suprafaţă de 30 km pătraţi, fără a fi incluse Peninsula Macau, Insulele Taipa şi Coloane. Oraşul Macau are o populaţie de aproximativ 630 000 de locuitori.

Am auzit multe vorbindu-se despre Macau, dar abia după ce am ajuns în oraş mi-am dat seama că ceea ce am auzit este puţin, faţă de ceea ce am putut să văd.

Agenţiile de turism din Macau oferă croaziere, care pleacă de pe coasta portuară, pe lângă atracţii turistice celebre, precum templul A-Ma, deja amintit, Muzeul Maritim, Turnul Macau, Statuia Kun Iam & Centrul Ecumenic, Centrul Ştiinţific din Macau, Podul Prieteniei etc., toate acestea oferind o privelişte relaxantă.

 Viaţa de noapte în Macau este faimoasă. De altfel se şi zice că Macau este un oraş care nu doarme – Macau is a city that never sleeps. Pentru nopţi de divertisment, în special turiştii se orientează spre Turnul Televiziunii AIA, turn înalt de 338 de metri, construit între 1998 şi 2001, sub directa coordonare a lui Stanley Ho, şi spre Macau Fischerman’s Wharf, un parc imens, cu peste 150 de magazine şi restaurante construite în stiluri diferite, asemănătoare cu clădiri întâlnite în marile porturi ca Amsterdam, Cape Town sau Veneţia. Ce m-a atras în mod deosebit aici este Amfiteatrul Roman, care este o copie fidelă, desigur la scară mai mică, a Colosseumului din Roma, o sală de peste 2000 de locuri pentru concerte şi altfel de spectacole.

Pentru nopţi de divertisment în stil cabaret, turiştii sunt îndrumaţi spre Jai Alai Show Palace, unde pot urmări spectacole ce încep la ora 7 seara şi se termină când răsare soarele.

Dar Macau este în general vestit pentru cazinourile sale. În oraş sunt zeci de cazinouri. Cele mai mari, cele mai impunătoare şi cele care au mai multe stele sunt Grand Hotel Lisboa (este printre cele mai mari), MGM Grand, Sands, Le Royal Arc, şi nu în ultimul rând Cazinoul Veneţian, care este o replică a Veneţiei, include un hotel Four Seasons, o galerie comercială ce are un cer fals zugrăvit pe un tavan, canale pe care circulă gondole prin interiorul clădirii. Este ceva de nedescris.

Grand Hotel Lisboa, care are 47 de etaje, proiectat de arhitecţii Dennis Lau şi Ng Chun Man din Hong Kong, a fost inaugurat în 2008, are 800 de mese de joc şi peste 1000 de automate de jocuri şi 430 de camere.

 Luxul este pretutindeni, astfel că toţi cei ce intră în oricare cazinou se simt milionari pentru moment – în afară de cei care sunt de fapt milionari şi sunt stresaţi pentru că nu au unde să-şi parcheze Ferrariurile, Range Rowerurile sau Maybachurile. Pentru câteva minute m-am simţit şi eu milionar.

Macau este un adevărat paradis al jocurilor de noroc. Pe bună dreptate este numit Las Vegasul Asiei. Dat fiind faptul că în China jocurile de noroc sunt absolut interzise, chinezii cu putere financiară trebuie să vină tocmai aici, în Macau, să îşi satisfacă plăcerea jocurilor de noroc.

Din informaţiile primite aici, am aflat că la un moment dat Macau a depăşit la venituri din jocuri de noroc Las Vegas.

Lou Lim Leoc Garden este cea mai „chinezească” dintre toate grădinile din Macau. A fost amenajată în secolul al XIX-lea, modelul grădinii este cel al Suzhow, cel mai faimos stil dintre toate grădinile clasice chinezeşti, a cărui restaurare s-a terminat în 1974. Este înconjurată de un zid înalt, cu plantaţii de bambus şi diverşi arbuşti specifici zonei, are un lac mare în mijloc, cu peşti şi frumoase flori de lotus. Am aflat că frecvent în acest parc se organizează expoziţii de artizanat tradiţional, precum şi festivaluri de muzică tradiţională.

Un alt punct de atracţie turistică este Catedrala Penha, construită în 1622 de către nişte marinari şi pasageri ai unui vapor, care au scăpat de sub capturarea de către olandezi. Catedrala a servit ca loc de rugăciune pentru marinarii care plecau în voiaje periculoase.

Un alt reper turistic ce atrage atenţia este Biserica Sf. Paul, mai bine zis ruinele acesteia. Construită în secolul al XVII-lea, biserica a ars complet în 1835, păstrându-se doar faţada, care a devenit principala atracţie turistică din zonă.

Macau este de asemenea recunoscut ca un adevărat Gourmet Paradise. Impresionanta varietate de bucătării oferită în Macau, face ca acest oraş internaţional să fie un paradis pentru iubitorii de mâncăruri tradiţionale asiatice. Cu multe ingrediente proaspete şi tot atât de multe restaurante de ales, este destulă mâncare pentru a satisface gustul fiecărui turist.

Vinurile sunt precum untul şi pâinea. O varietate a tipurilor de vinuri portugheze este disponibilă în toată regiunea, vinurile fiind în acelaşi timp foarte ieftine pentru stilul de viaţă din Macau.

Lângă Statuia Kun&Centrul Ecumenic este un număr foarte mare de restaurante şi baruri ce atrag valuri de turişti din toate colţurile lumii, care vor să deguste specialităţile casei şi să petreacă o noapte de neuitat în Macau.

Macau este de asemenea şi un oraş cu numeroase muzee, de istorie, de artă, muzee memoriale – Muzeul Sun Yat Sen, Muzeul Vinului etc., în total peste 20 de muzee. Pe 15 aprilie 2005, „Centrul istoric din Macau” a fost înscris în World Heritage Site, fiind pe locul 31 din China. Acest centru istoric are în total 25 de monumente, din care 11 sunt religioase, 7 sunt biserici şi catedrale creştine, 7 temple, restul sunt pieţe, teatre, vile rezidenţiale.

Am petrecut în Macau doar o singură zi, însă aş fi vrut să stau cel puţin încă o zi pentru a mă face pierdut pe străzile înguste şi pline de fel de fel de negustori. Sper ca în următoarea mea vacanţă să revin în acest luxuriant oraş şi să mă las purtat măcar încă o zi de visul de a fi milionar.

 SEBASTIAN DEMCIUC

Guangxi Normal University – Guilin – R. P. China