Buna Vestire în cartierul nou din Şcheia Sucevei

Temeiul scripturistic al sărbătorii Bunei Vestiri

„Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea”. (Luca I, 26-38).

Ascultând cu mare atenţie cuvintele dumnezeiescului arhanghel şi înţelegând ce fel de chemare are ea de la Dumnezeu, Sfânta Fecioară Maria a primit cuvintele lui şi hotărând din toată inima să asculte porunca lui Dumnezeu cea trimisă ei prin îngerul Gavriil, cu mare smerenie a zis: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!

În clipa aceea când Fecioara a acceptat porunca şi a rostit cuvântul Fie mie după cuvântul tău!, S-a şi zămislit Iisus Hristos în preacuratul ei pântece. Iată deci, cum a început prealuminatul praznic al Bunei Vestiri. Odată cu începutul acestui dumnezeiesc praznic s-a început şi plinirea planului lui Dumnezeu pentru mântuirea neamului omenesc şi al descoperirii tainei celei din veac ascunse şi de îngeri neştiută.

Acest început al mântuirii noastre îl prăznuieşte Biserica lui Hristos cântând: „Astăzi este începătura mântuirii noastre şi aflarea tainei celei din veac.” Şi iarăşi: „Astăzi se binevesteşte pământului o mare bucurie”, cu adevărat s-a adus bucuria cea mare a răscumpărării neamului omenesc. Arhanghelul Gavriil a fericit-o pe Fecioara Maria, spunându-i mai întâi „Bucură-te” şi apoi „Ceea ce eşti plină de har, că prin tine vine bucuria la toată lumea şi întristarea neamurilor se risipeşte”.

Preasfânta Fecioară Maria este cu adevărat plină de har căci este comoara şi vistieria tuturor darurilor Sfântului Duh mai presus chiar şi decât sfinţii îngeri. Sfinţii Maxim Mărturisitorul, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu, Grigorie de Nyssa, Vasile cel Mare, Dionisie Areopagitul, ca şi Sfântul Nicodim Aghiorâtul spun că îngerii au luat de la Dumnezeu o deosebită vrednicie şi negrăite daruri dumnezeieşti. Şi dacă aceste preasfinte cete îngereşti au o mare felurime de calităţi şi daruri fireşti şi spirituale şi vrednicii date lor de Dumnezeu, apoi Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria pe toate aceste cete îngereşti le covârşeşte cu vrednicia, cu slava şi cu darul.

Pentru aceasta este atât de mare sărbătoarea Bunei Vestiri. Ea se prăznuieşte primăvara, în luna Martie, care este luna creaţiei, pentru că prin venirea lui Hristos în lume omenirea se reînnoieşte, se naşte din nou prin credinţă prin botez şi fapte bune.

Buna Vestire este prăznuită de Biserică pe 25 martie. Buna Vestire sau popular Blagoveştenia (termenul slav corespunzător celui de Buna Vestire) este praznicul în amintirea zilei în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu.

Buna Vestire este prima sărbătoare confirmată în documente dintre sărbătorile Maicii Domnului. Data acestei sărbători a variat la început. Astfel, unii o sărbătoreau în ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar în unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia şi Milano, Buna Vestire s-a sărbătorit pe 18 decembrie. Părintele profesor Ene Branişte susţine că sărbătoarea a fost introdusă la Roma de papa Leon al II-lea (681-683). La început aceasta era doar locală şi cu denumirea de sărbătoare a aşteptării Naşterii Domnului. Variaţia datei de prăznuire a existat în Apus până în sec. XI, când data de 25 martie s-a generalizat în toată lumea catolică. Numai la armeni Buna Vestire se prăznuieşte pe 7 aprilie, în raport cu data veche a sărbătorii Naşterii Domnului (6 ianuarie).

În Răsărit însă, data de 25 martie s-a generalizat probabil îndată ce Naşterea Domnului a început sa fie sărbătorită peste tot pe 25 decembrie, adică încă din prima jumătate a sec. al V-lea.

Buna Vestire este sărbătorită în fiecare an în perioada Postului Mare, fiind una dintre sărbătorile pentru care Biserica acordă dezlegare la peşte, indiferent în ce zi ar cădea aceasta.

Scurtă istorie a satului Şcheia

Alexandru Rosetti afirmă: „Începând cu secolul al IV-lea, goţii şi alte neamuri iau în stăpânire teritoriul de la nord de Dunăre. Ultimii veniţi sunt slavii, cunoscuţi sub numele de venedi (cei de pe Vistula), sclavini ( sclavus > şchei ) şi anţi şi răspândiţi, în secolul al VI-lea, la nordul Dunării şi la gurile acestui fluviu”. Cele mai multe împrumuturi slave în limba română prezintă caracteristicile limbii bulgare vechi din grupul de sud-est şi cele mai vechi elemente slave pătrunse în limba română prezintă caracteristicile limbii bulgare. Secolul al XIV-lea coincide pentru statul moldovean cu mutarea capitalei de la Siret la Suceava şi construcţia Cetăţii de Apus, intitulată şi Cetatea Şcheia. Fiindcă, se ştie că şi în alte zone ale ţării existau localităţi pe lângă noile cetăţi medievale care se ridicau de aceşti constructori în piatră-bulgari (sclavus) putem să afirmăm că pe teritoriul hotarului domnesc de la Curtea domnească Suceava s-a aşezat o populaţie bulgară, fapt ce a dus la numirea acestui teritoriu cu numele Şcheia. Apariţia primilor locuitori ai acestei aşezări este în strânsă legătură cu construcţia Cetăţii de Apus şi a Cetăţii de Scaun, ei fiind cioplitori în piatră şi buni constructori de cetăţi, numiţi „şchei” de către primii domnitori ai Moldovei, chiar şi de Petru I Muşat. Ei s-au stabilit pe platoul din faţa cetăţii peste pârâul care curge în vale spre NE şi care se varsă în râul Suceava. Se remarcă faptul că aceşti „şcheieni”, meşteri cioplitori în piatră, erau foarte răspândiţi în toate cele trei ţări româneşti. Ei au executat numeroase cetăţi de apărare, curţi domneşti, biserici şi mănăstiri şi datorită lor a rămas denumirea aşezărilor respective de Şcheia.

Satul Şcheia este aşezat în N-V Podişului Moldovenesc, ocupând partea centrală a Podişului Sucevei, pe interfluviul Suceava-Şomuzul Mare, la intersecţia paralelei de 47039, lati-tudine nordică cu meridianul 26026, longitudine estică. La nord Şcheia se învecinează cu satul Mihoveni, limita naturală fiind râul Suceava, la sud-est cu municipiul Suceava, iar la sud-vest cu satele Stroieşti şi Sfântul Ilie. Relieful se prezintă ca un amfiteatru cu deschidere către valea pârâului Şcheia şi se poate împărţi în trei subunităţi: subunitatea nord-vestică formată din Dealul Mare (423 m altitudine) şi Dealul Teişorul (528 m altitudine) cuprinsă între râul Suceava (280 m) şi pârâul Şcheia (300 m); subunitatea centrală reprezentată de valea pârâului Şcheia; subunitatea sudică reprezentată prin Dealul Ciriţei (453 m altitudine) şi Dealul Crucii (428 m altitudine). Întreg relieful este sculptat de depozite sarmative (volhiniene) formate dintr-o alternanţă de argile şi nisipuri în care se găsesc mai multe niveluri de gresii şi calcare colitice. Sedimentele prezintă un caracter monoclinal cu valori mici, de circa 4,5,6 m/km.

Biserica Buna Vestire din parohia Şcheia II

Până în anul 2005, în satul Şcheia a existat o singură biserică zidită din cărămidă şi piatră între anii 1833-1841 de către proprietarii moşiei Şcheia, Marcu şi Iosif Aritonovici.

În toamna anului 2004, pe data de 1 septembrie, prin hotărârea permanenţei consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor s-a înfiinţat parohia Şcheia II. La conducerea tinerei parohii a fost numit paroh subsemnatul, care pe atunci era profesor la Colegiul Economic „Dimitrie Cantemir” din Suceava. Totodată, în urma solicitării ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, consiliul local al comunei Şcheia, condus de domnul primar Vasile Andriciuc, a aprobat darea în folosinţă pentru construcţia bisericii a unui teren în suprafaţă de 2000 mp, în cartierul nou de case.

Locul unde urma să fie ridicată noua biserică a fost sfinţit în luna octombrie, iar construcţia locaşului de cult a fost începută în Postul Mare din anul următor şi sfinţirea s-a făcut pe data de 24 aprilie 2005 (Duminica Floriilor).

După sfinţire, datorită ajutorului Maicii Domnului şi dragostei pentru biserică a puţinilor enoriaşi, s-au demarat numeroase acţiuni de înfrumuseţare a sfântului locaş. În anii următori s-a construit o clopotniţă şi s-au cumpărat două clopote de către o familie mult apropiată bisericii. De asemenea, sfântul locaş a primit în dar mai multe policandre, s-a construit gardul şi s-au pavat aleile din incintă.

După toate aceste lucrări, în vara anului 2006 la noua biserică Buna Vestire a avut loc o nouă slujbă arhierească la care a participat ÎPS Pimen înconjurat de un sobor de preoţi. Cu acest prilej au fost sfinţite şi binecuvântate realizările mai sus amintite.

Între anii 2006-2013 biserica a fost înzestrată cu o catapeteasmă, sculptată în lemn de stejar, împreună cu icoanele pictate. Tot în această perioadă s-a completat mobilierul interior (strane din stejar) şi au început lucrările la o casă praznicară cu etaj.

Pe data de 19 mai 2013 enoriaşii parohiei împreună cu preotul paroh au avut marea bucurie duhovnicească de a-i avea în mijlocul lor, într-o slujbă arhierească, pe ÎPS Pimen şi pe PS Macarie – episcopul Europei de Nord, înconjuraţi de un sobor numeros de preoţi. În timpul acestei slujbe s-au sfinţit catapeteasma împreună cu pictura.

În prezent, sub îndrumarea preotului paroh, parohia desfăşoară activităţi pastoral-misionare. Au fost distribuite gratuit credincioşilor diferite broşuri şi pliante cu conţinut moral, religios-pedagogic şi educativ.

Împreună cu membrii Consiliului şi Comitetului parohial, atât în pragul marilor sărbători, cât şi ori de câte ori a fost nevoie, credincioşii săraci din parohie au fost sprijiniţi financiar şi material cu medicamente şi alimente.

Mulţumim ÎPS Pimen, părintele nostru arhiepiscop, pentru suportul spiritual şi material pe care îl acordă permanent parohiei noastre.

De asemenea suntem recunoscători ctitorilor şi tuturor celor care ne-au ajutat şi ne ajută pentru împlinirea misiunii noastre creştineşti în societate.

Pr. paroh BOGDAN MICLIUC