Limba franceză şi valorile francofone corespund unui ideal de civilizaţie în România

Interviu cu prof. univ. dr. SANDA-MARIA ARDELEANU, preşedinte al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Francofoniei

– Se cunoaşte că, prin tradiţie, România modernă este o ţară francofonă… Am vrea să aflăm însă de la dvs. care este situaţia la zi, cât de francofoni „suntem”?

– România este ţara în care francofonia reprezintă o stare de spirit, ataşamentul la valorile francofone constituind o opţiune istorică, ce vine din tradiţia noastră culturală de sorginte francofonă. Am simţit nevoia deschiderii unui mare proiect cultural, pe care l-am intitulat „Francofonia românească. Restitutio”, proiect care îşi propune publicarea unor autori români de expresie franceză şi readucerea în atenţia publicului din spaţiul românesc, cu precădere în atenţia tinerilor, a operelor unor intelectuali români francofoni şi francofili. „Raportul Jacques Attali” publicat anul trecut menţionează că România se află în rândul ţărilor francofilofone…

– Aşadar, România este „francofilofonă”. Ce ar trebui să înţelegem prin aceasta?

– Este vorba despre recunoaşterea personalităţilor noastre francofone formate în spiritul limbii şi al culturii franceze. Ne referim la diaspora francofonă, la români formaţi în sistemul francez – liceu francez, schimburi universitare –, la elitele francofone. Iată că raportul la care ne refeream, intitulat „Francofonia şi Francofilia, motoare de creştere durabilă”, situează Republica Moldova în rândul ţărilor francofone, cu un potenţial considerabil de difuzare a limbii şi influenţei franceze. Aşadar, francofonia în spaţiul românesc rămâne o realitate vie, cu repere şi manifestări specifice, cu aspiraţii puternice.

– Câţi români vorbesc astăzi limba franceză?

– România este considerată „Stat-far al Francofoniei” în Europa Centrală şi Orientală. Până în anul 2000, franceza a fost prima limbă străină, iar astăzi 22% dintre elevii români învaţă franceza ca prima limbă străină, iar 65% o studiază ca a doua limbă străină. Avem 29 licee bilingve francofone şi 115 filiere francofone în universităţile româneşti. În plus, Colegiul juridic, cu diplomă dublă alături de Paris 1, formează jurişti care îşi găsesc locuri de muncă în ţară, dar şi în Comisia Europeană, iar alte astfel de diplome duble sunt oferite de Facultatea de Ştiinţe Politice şi de institute politehnice. Raportul „Attali” face cunoscut că jumătate din membrii Guvernului vorbesc curent franceza, de asemenea 75% dintre diplomaţii români. În plan simbolic şi cultural, limba franceză şi valorile francofone corespund unui ideal de civilizaţie pe care România şi l-a însuşit încă de la început.

– Totuşi, devine clar că numeroase opţiuni ale tinerilor de azi fac să încline balanţa în defavoarea francezei şi în favoarea englezei…

– Este o atitudine firească, pragmatică, în relaţie directă cu nevoia de comunicare. Îmi place să spun, în calitate de lingvist, dar şi ca vorbitoare de engleză, că limba engleză este un instrument util, asemenea carnetului de conducere sau a abilităţilor de utilizare a internetului, fără de care nu se mai poate concepe profilul de „om modern” sau, dacă vreţi, de om post-modern. Dar „franceza face diferenţa” în România şi nu numai la noi. Protocolul de cooperare între MECS şi Institutul francez, semnat anul trecut, este un pas concret şi ferm, menit să reglementeze relaţia şcolii româneşti cu limba franceză. Limba franceză se află într-o „ofensivă sănătoasă” în şcolile şi universităţile din România, în ultimii 2-3 ani recâştigând teren. Însă, în ce mă priveşte, consider că lucrurile nu trebuie impuse sau forţate. Cred că este nevoie de un minim de investiţie, de atenţie şi de dorinţă pentru ca limba franceză să recucerească piaţa educaţională românească. Şi, fără îndoială, suntem pe drumul cel bun!

– Apropo! Ce consideraţi că ar fi de făcut pentru o mai bună pregătire a profesorilor de limba franceză?

– În primul rând, aş vrea să precizez că profesorii români de limba franceză sunt de o calitate excepţională. Spre exemplu, vă pot mărturisi că an de an descopăr dascăli formatori în ale francofoniei care se disting prin devotament, pasiune şi un impresionant bagaj de informaţii. Ce ar mai fi de întreprins? Mă gândesc la un plus de susţinere din partea unităţilor de învăţământ, dar şi a comunităţilor locale. Şi, poate, la o mai eficientă solidaritate generată de şi prin instituţiile şi organismele francofone. Profesorii de franceză din România reprezintă un rezervor de valori şi energii încă insuficient cunoscut şi valorificat.

– În acelaşi context, sunt curios să aflu în ce măsură sunt interesate ţările francofone de a creşte numărul de studenţi români în universităţi…

– Studenţii români sunt apreciaţi şi, în consecinţă, adesea doriţi, preferaţi în universităţile francofone. Studenţii noştri – disciplinaţi şi harnici, dotaţi pentru comunicarea într-o limbă străină – sunt primiţi cu bucurie şi încredere în programul Erasmus, ca şi în cadrul parteneriatelor dintre universităţile româneşti şi cele din spaţiul francofon.

– Dar companiile franceze din România cât de implicate sunt în proiecte educaţionale pentru tinerii români?

– Mai mult decât alte companii, cele franceze oferă un cadru educaţional pentru tinerii români. Formarea în limba franceză, parteneriatele între şcoală/universitate şi angajatori au devenit deja o practică la ordinea zilei. Aşteptăm o implicare crescută în dezvoltarea învăţământului dual în România, în extinderea colaborărilor cu efecte în formarea specialiştilor români. Pe acest teren sunt încă multe de făcut…

– De fapt, dincolo de eventuale stereotipuri curente, cum sunt văzuţi românii în Franţa, cum este percepută România?

– Cunosc bine Franţa, am numeroşi colegi şi prieteni acolo. Niciunul dintre prietenii, colegii sau cunoscuţii mei nu mi-a spus, la modul general, că România ar avea o problemă de imagine în Franţa. Lucrurile se văd într-un fel de acolo, iar în alt fel de aici. Apoi, depinde şi ce anume vrei să vezi! Cred însă cu fermitate că avem nevoie de diplomaţi cu un înalt grad de pregătire, dar şi cu iubire de ţară, dacă pot spune astfel. Mai cred că turismul cu Franţa ar trebui reinventat, pe alte baze şi pe alte coordonate. Sunt convinsă că, acum, cei mai buni ambasadori ai României în Franţa sunt tinerii care studiază în şcolile şi universităţile de acolo, de asemenea profesorii români care predau sau care cercetează în laboratoare. Cred că trebuie consolidată şi „diplomaţia academică” în relaţia cu Franţa.

– Cum aţi evalua rolul ţării noastre în cadrul Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei?

– România este unul dintre partenerii cei mai fideli principiilor Francofoniei, totodată fiind şi un membru activ în îndeplinirea obiectivelor globale ale Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei (OIF). Faptul că în 2014 la Bucureşti s-a înfiinţat Biroul Regional al OIF pentru Europa Centrală şi de Est reprezintă o recunoaştere implicită a rolului ţării noastre în valorificarea utilizării şi influenţei limbii franceze în contextul diversităţii lingvistice şi culturale, în contribuţia la consolidarea guvernanţei democratice, a drepturilor omului, a statului de drept, a rolului societăţii civile, în contribuţia la creşterea durabilă şi incluzivă care favorizează bunăstarea populaţiei. Acestea ar putea fi doar o parte dintre priorităţile de acţiune ale României în interiorul OIF, definite cu prilejul Seminarului regional Europa Centrală şi de Est, desfăşurat de curând, pe 19-20 februarie, la sediul Biroului Regional al OIF de la Bucureşti.

– Înţelegem că tinerii sunt vizaţi ca fiind cei mai importanţi în perpetuarea şi amplificarea spiritului francofoniei. În acest sens, care ar fi, ca atare, rolul lor?

– Atenţia tuturor organismelor, organizaţiilor, instituţiilor francofone este cu precădere îndreptată spre tineri, consideraţi a fi motorul francofoniei la nivel mondial. Adunarea Parlamentară a Francofoniei – Regiunea Europa, care s-a desfăşurat la Bucureşti şi Suceava în urmă cu un an, dar şi cea de la Chişinău (2013) sau Varşovia (2014), ca şi Sommet-ul de la Dakar (2014) şi-au fixat ca temă majoră de dezbatere rolul tinerilor în apărarea valorilor Francofoniei, în dezvoltarea durabilă a societăţilor noastre. Seminarul OIF de la Bucureşti a transmis, în prezenţa reprezentanţilor mediului academic, ai ministerelor de resort, ai Grupului Ambasadorilor din Ţările Francofone (GADIF), despre importanţa tinerilor în asigurarea viitorului Francofoniei. „Diplomaţia academică”, pe care am mai invocat-o anterior, nu trebuie ignorată; ea trebuie consolidată, încurajată. Tinerii în stagii în ţările francofone, tinerii care merg să lucreze în spaţiul francofon devin cei mai sinceri şi adevăraţi ambasadori ai Francofoniei.

– În ce relaţii se află francofonia de la noi cu cea din Africa?

– Africa este continentul tânăr cu cel mai mare orizont de aşteptare în promovarea Francofoniei şi a valorilor ei. Din totalul vorbitorilor de limbă franceză, 54,7% se află în Africa, iar Europa, cu 36,4%, se află pe locul al doilea (potrivit raportului „Limba franceză în lume – 2014”, al OIF). Africa reprezintă o zonă de intervenţie prioritară a Francofoniei tocmai datorită potenţialului enorm pe care limba franceză îl posedă pe acest continent: limbă a relaţiilor internaţionale, limbă purtătoare de valori, limbă în educaţie, în economie, limbă de formare şi muncă, de reflecţie, de expresie artistică şi culturală… Iar din această perspectivă văd un interes deosebit în dezvoltarea relaţiilor dintre România şi ţările Africii. În zilele de 23-24 aprilie, voi participa, la Casablanca, la primul Colocviu internaţional româno-marocan dedicat dezbaterii problemei calităţii învăţământului superior. Voi vorbi acolo despre diplomaţia academică şi despre cooperarea internaţională interuniversitară. Am participat în comisii de doctorat în Africa, primesc, an de an, în Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava, bursieri Eugen Ionesco ai Guvernului României în Africa, alături de cei din Republica Moldova. Iată, aşadar, uriaşul potenţial pe care îl joacă Francofonia în formarea tinerilor.

– V-aş ruga să ne vorbiţi şi despre proiectele francofone pe care le aveţi personal în vedere…

– …Visez la o revenire a limbii francez ca primă limbă străină în România! Iar eforturile mele, atât în cadrul Francofoniei parlamentare, cât şi cele din activitatea de zi cu zi, la catedră, urmăresc „reinstaurarea” bunelor tradiţii francofone în întreg spaţiul românesc. Nimic nu e prea mult în acest scop, dar îmi fac o datorie de suflet din a vorbi franţuzeşte la toate reuniunile oficiale, din a aminti mereu că România este un tărâm francofilofon, din a încuraja tinerii să studieze în franceză, din a aduce la suprafaţă valorile francofoniei româneşti şi francofilia unor mari personalităţi române, din a promova limba franceză ca limbă necesară în ocuparea unor locuri de muncă atât în ţară, cât şi în străinătate, din a valorifica folosirea şi influenţa limbii franceze într-un context de diversitate lingvistică şi culturală.